Conceptul de noroc se poate găsi în lucruri mărunte cum ar fi un câştig la loto, sau atunci când găsim bani pe stradă. Însă, atunci când vorbim despre viaţă, norocul îşi pierde din esenţă, pentru că viaţa este mult mai complexă ca să putem pune totul în seama norocului.

În ziua în care o să ştim că „norocul” ni-l facem singuri şi că noi suntem „cheia succesului” în propria noastră viaţă, atunci de fapt o să facem cunoştinţă cu viaţa şi mai ales cu aspectele ei pozitive. Diferenţa dintre o femeile care au noroc şi cele care nu au noroc, este că primele îşi asumă viaţa, sunt autentice şi au încredere în propria persoană. Atunci când ne lăsăm manipulate sau pur şi simplu devenim comode, îi determinăm pe cei din jur să ia decizii în locul nostru.

În emisiunea „Femeie de 10, bărbaţi de 10” de la TVR 2, la care am fost invitată, am discutat, alături de Marina Almăşan şi Mircea Radu, despre acest subiect şi am ajuns la concluzia că în spatele unei fete care nu are noroc se pot ascunde părinţi exigenţi care au grijă să se amestece prea mult.

Pericolul din spatele bunelor intenții

Este adevărat că drumul către iad este pavat cu bune intenţii. Este important să ştim, să ascultăm sfaturile celor din jur, mai ales când le cerem şi, poate, şi mai important este să ştim să decidem ce sfaturi ne sunt bune şi să nu ne grăbim să punem în practică tot ce ni se spune. Atunci când suntem educate să fim obediente de mici, ne învăţăm să fim comode şi fără să ne dăm seama îi lăsăm pe cei dragi sau pe părinţi, după caz, să ne dirijeze viaţa. Odată cu acesta situaţie experimentăm o infantilizare care ne împiedică să ne trăim viaţă şi să ne simţim cu adevărat independente. Nu trebuie să confundăm niciodată „direcţia” cu mersul, pentru că nu contează unde mergem şi ce facem dacă ştim cine suntem şi ce vrem pentru propria persoană.

Niciodată nu este prea târziu să ne schimbăm viaţa şi să învăţăm să avem încredere în propria persoană mai mult decât avem în noroc. Nu este suficient să învăţăm la şcoală să ne construim cariere de succes, nu este suficient să avem grijă de aspectul exterior, pentru că noi suntem, de fapt, mult mai mult. Suntem tot ceea ce ştim, tot ceea ce ne place, suntem emoţii, suntem suma tuturor experienţelor acumulate până în prezent şi, mai presus de toate, suntem perfecţi în imperfecţiunea noastră.

Confortul, ca o sentinţă de singurătate

Un alt aspect important este viaţă socială, atunci când ne închidem în „confortul” propriei case şi ne înconjurăm de mici animăluţe care ne oferă necondiţionat afecţiune nu realizăm că ne semnăm sentinţa la singurătate. Iar singurătatea nu îşi face simţită prezenţa de pe o zi pe alta, ci se instalează în timp şi devine apăsătoare doar atunci când viaţa socială este compromisă.

Este foarte important să încercăm să ieşim din zona de confort şi să socializăm cu prietenii, colegii, şi să o facem în mod autentic, nu doar prin intermediul reţelelor de socializare, ci faţă în faţă, într-un mediu relaxant. Ieşirea din zona de confort nu are legătură cu ieşirea din casă, ci mai degrabă cu abilitatea de a comunica cu diverse persoane care sunt diferite din punct de vedere comportamental şi emoţional, dar şi cu propria expunere. Atunci când ieşim din confortul casei ne expunem şi putem deveni vulnerabili, însă putem fi surprinşi de impactul pe care îl avem în relaţia cu cei apropiaţi.

Norocul despre care se vorbeşte în general în popor are legătură cu charisma propriei persoane, cu stimă de sine, cu gândirea pozitivă şi este direct proporţional cu relaţiile sociale pe care ni le construim în timp.