De ce își mută țările europene aurul din SUA. Băncile centrale se pregătesc pentru crize

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Mai multe țări europene își reorganizează rezervele de aur și retrag o parte dintre lingourile păstrate în SUA și Canada.

Deciziile nu indică neapărat apropierea unei crize majore, ci o strategie prin care băncile centrale încearcă sa fie mai bine pregătite pentru perioade de instabilitate economică și geopolitică, arata o analiză BBC.

Aurul olandez și capacitatea de reacție

Banca centrală a Țărilor de Jos a confirmat că a mutat 86 de tone de aur din rezervele de aproximativ 313 tone depozitate anterior în SUA și Canada. Lingourile au fost transferate la Londra, unde pot fi folosite sau tranzacționate mai rapid dacă apare o situație de criză.

Instituția olandeză a justificat operațiunea prin intensificarea tensiunilor geopolitice și nevoia de a consolida capacitatea țării de reacție.

„Sperăm că nu va fi niciodată nevoie să le folosim, dar trebuie să ne întărim reziliența și nivelul de pregătire”, a explicat Olaf Sleijpen, guvernatorul băncii centrale olandeze, citat de BBC.

Olaf Sleijpen, guvernatorul Banca Centrală a Olandei. sursa: Facebook

De ce este mutat aurul la Londra

Londra este unul dintre cele mai importante centre mondiale pentru tranzacționarea aurului. Păstrarea rezervelor în capitala britanică le permite băncilor centrale să cumpere, să vândă sau să folosească rapid metalul prețios, fără întârzierile și costurile asociate unei operațiuni logistice complexe.

Banca Angliei este unul dintre cei mai mari custozi de aur din lume. În seifurile instituției sunt depozitate aproximativ 400.000 de lingouri, cu o valoare totală estimată la peste 200 de miliarde de lire sterline.

Potrivit sondajelor realizate în industrie de World Gold Council, Banca Angliei continuă să fie cea mai populară destinație pentru depozitarea aurului. În același timp, băncile centrale încearcă să-și diversifice amplasarea rezervelor, pentru a reduce riscurile.

În cazul Țărilor de Jos, aproximativ 59 de tone de aur au fost vândute la New York, iar o cantitate echivalentă a fost cumpărată la Londra. Astfel, lingourile nu au mai trebuit transportate fizic peste Atlantic.

Alte peste 27 de tone au fost transferate fizic din SUA și Canada în orașul olandez Zeist. O cantitate similară a plecat ulterior din Zeist către Londra.

Banca Angliei, sediul central. sursa: Facebook

Franța și Germania și-au retras, de asemenea, rezervele

Țările de Jos nu reprezintă un caz izolat. Franța a anunțat că a readus pe teritoriul național rezerve de aur păstrate în Statele Unite.

Germania a derulat anterior o amplă operațiune de repatriere. Bundesbank a transferat, până în 2016, peste 216 tone de aur din depozite externe: 111 tone de la New York și 105 tone de la Paris.

Păstrarea aurului în alte state a fost, în trecut, o măsură de siguranță. În perioada Războiului Rece, unele bănci centrale europene și-au trimis o parte din rezerve la New York pentru a le proteja în eventualitatea unui conflict în Europa.

În actualul context, strategia începe să se schimbe. Războaiele, tensiunile comerciale și riscul unor sancțiuni îi determină pe administratorii rezervelor să analizeze mai atent locul în care este depozitat aurul.

Nu există semnale privind o „criză iminentă”

Specialiștii atrag atenția că aceste transferuri nu înseamnă că băncile centrale se așteaptă la un colaps economic imediat.

Joseph Cavatoni, strateg principal în cadrul World Gold Council, susține că războaiele și disputele comerciale influențează deciziile, dar nu reprezintă singurul factor. Inflația, nivelul dobânzilor și accesul rapid la piețele pe care aurul poate fi tranzacționat sunt la fel de importante.

În opinia sa, instituțiile devin mai atente la administrarea activelor de rezervă și încearcă să obțină mai multă flexibilitate din cantitățile de aur pe care le dețin.

Băncile centrale cumpără tot mai mult aur

Discuțiile despre locul în care trebuie păstrat aurul au devenit mai importante și pentru că băncile centrale cumpără cantități tot mai mari.

În ultimii patru ani, acestea au achiziționat în medie aproximativ 1.000 de tone anual, potrivit World Gold Council. Ritmul este dublu față de media de circa 500 de tone pe an înregistrată în deceniul anterior.

Aurul este considerat un activ de refugiu în perioade de inflație, turbulențe financiare sau conflicte. Oferta sa limitată și rolul economic păstrat de-a lungul istoriei îi consolidează reputația de instrument de protecție împotriva pierderii puterii de cumpărare.

Cererea ridicată din partea băncilor centrale a contribuit și la creșterea prețului aurului, care a atins niveluri record în ultimii ani.

În așteptarea crizei

Depozitarea aurului în propria țară presupune însă cheltuieli importante. Sunt necesare seifuri de înaltă securitate, sisteme de audit, asigurări și personal specializat. Pentru băncile centrale mai mici, aceste costuri pot deveni disproporționat de mari.

Din acest motiv, multe state nu își repatriază integral rezervele, ci aleg o formulă mixtă: o parte din aur rămâne în țară, iar restul este păstrat în centre financiare precum Londra, unde poate fi tranzacționat rapid.

Mutarea aurului din America de Nord reflectă, așadar, o adaptare la o lume mai instabilă. Nu este neapărat un avertisment privind o criză apropiată, ci o măsură de precauție prin care statele europene vor să dețină mai mult control asupra celor mai valoroase active ale lor.