
De ce mizau comuniștii pe fotbal? Fără îndoială, când vorbim despre fotbal, vorbim despre bani mulți. Și, evident, despre interese pe măsură.
Deși fotbalul la nivel de performanțe a fost mai mereu cu mult sub alte sporturi, a fost preferat inclusiv de comuniștii care au uitat că fusese „sport burghez”.
Comuniștii se jucau de-a patronii de echipe
Comuniștii din teritoriu voiau să aibă influență și să își pună apropiații pe unde puteau. Sportul de masă era un țel pe care comuniștii îl preluaseră de la Moscova. Evident, „la pachet” cu denumiri ca „Steaua” sau „Dinamo”. Dinamo a fost numele unei societăți sportive care cuprindea și interesul pentru antrenament psihic, apărute în URSS din 1923. Evident, susținută de structurile secrete sovietice. Numele „Dynamo” provine de la noțiunea din greaca veche „putere (capacitate, abilitate) - dynamis”.
Comuniștii nu sunt atrași de rugby sau handbal!
Nume ca Sergiu Nicolaescu sau Ilarion Ciobanu au practicat rugby la București cu un oarecare succes. Rugby e un sport al bărbăției. Ca și handbalul, e cam greu să faci aranjamente. Ori, la fotbal, aranjamentele erau la ordinea zilei în campionatele comuniste. Armata și Miliția aveau echipele lor la București. Ceaușescu voia Victoria Socialismului, a Securității!
Să nu uităm ce performanțe am avut la handbal cu mult înainte ca o echipă românească de club să ajungă vreodată în semifinalele unei cupe europene! Dictatorul Ceaușescu a dorit să aibă la Scornicești, echipă de fotbal de top. Fiul său, Valentin, neoficial, se ocupa de Steaua, ca un veritabil patron de club. A alergat după jucători, a ales personal jucători. Pe Hagi, l-a luat de la Sportul (venise de la Farul), pe Lăcătuș de la Brașov. Chiar în 1990, când Hagi a semnat pe 4 milioane dolari cu Real Madrid, au fost discuții despre detaliile transferului de la Sportul la Steaua.
Situația s-a perpetuat după 1990!
Comuniștii au dispărut, teoretic de la putere în 1990. Totuși, primăriile, consiliile județene au echipe de club la fotbal. Multe dintre ele sunt mai mult decât mediocre, dar se vehiculează sume mari de ordinul milioanelor de euro deși niciun euro de la acele cluburi nu ajunge în bugetele comunităților locale.