DOCUMENTAR. Presa comunistă din februarie 1954 – perioada celui mai aprig viscol al secolului trecut – era plină de "elan muncitoresc" sub zăpezi de 5 metri.

Era februarie 1954 când troienele s-au înălţat până la cinci metri. A fost cea mai grea iarnă a secolului trecut. Autorităţile de azi spun că s-ar putea confrunta cu nămeţi la fel de mari.

Pe atunci, în acel februarie 1954, prin paginile ziarelor din România lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, amplele acţiuni de deszăpezire făceau însă agenda propagandei comuniste. Pe 1 februarie, prima pagină din "Informaţia Bucureştiului" era împărţită, de exemplu, între ştiri de propagandă inspirate de viscolul teribil care lovise Capitala. Autorităţile nu vorbeau de victime ale degerăturilor, de blocaje, de trenuri înzăpezite. Totul era pictat ca un imens efort muncitoresc. "Evenimentul zilei" vă propune o întoarcere în trecutul acelor zile apăsate de tone de zăpezi.

Click pe imagine pentru a citi articolul:

Cetăţenii, la lopată

"În luptă cu troienele", titra "Informaţia" pe "prima". Ştirea care ajungea spre românii aflaţi sub troiene de până la cinci metri era că "ninsoarea abundentă şi mai ales viscolul din ultimele zile au îngreunat, într-o anumită măsură, atât transportul cât şi circulaţia pe arterele Capitalei". Oamenii fuseseră mobilizaţi de agitatori să iasă şi să pună umărul la deszăpezire.

Era, în cuvintele presei comuniste, "o frumoasă iniţiativă cetăţenească" pe un ton optimist, la -15 grade Celsius. "În momentul de faţă, Capitala noastră are aspectul unui vast şantier. Mici şi mari, şcolari şi gospodine, răspunzând la chemările deputaţilor, ajută de zor la curăţirea străzilor, contribuind în felul acesta la asigurarea unei activităţi normale în tot oraşul".

Cum a găsit gospodina Paraschiva uşa blocată

În realitate, normală nu a fost activitatea în urma zăpezilor multe zile după debutul lui februarie. Reportajele nu încetau însă să laude efortul autorităţilor. Iată, de exemplu, reportajul intitulat "Viforniţa", îndreptat nu spre cei care sufereau de pe urma frigului, ci spre "acţiunea populară".

Aici este descris, vioi, cum "tovarăşul Radu Negru, directorul Secţiunii de Gospodărie Comunală dă dispoziţii" la un telefon, de la birou. Şi cum "în casa gospodinei Preda Parschiva au început chiotele de veselie", pentru că "s-au sculat copiii", după viscol. Gospodina ar fi vrut să plece la cumpărături. A întâmpinat însă câteva probleme "minore".

"Dă să împingă uşa în afară. Dar poţi s-o deschizi? "Care-i acolo, frate?". Afară nici ţipenie. Doar vântul furios îşi urma drumul, stârnind vuiet în cartier. A înţeles. El e vinovatul, i-a troienit uşa. Dar are rost să-l dojenească?", pune întrebarea autorul.

Un cablu salvat cu eroism

Ziarul "România liberă", pe atunci "Organul sfaturilor populare din Republica Populară Română", titra în 5 februarie 1954, pe lângă editorialul de fond intitulat "Trăiască în veci prietenia româno-sovietică", mai multe ştiri despre "Operaţiunile de deszăpezire".

Click pe imagine pentru a citi articolul:

Era acolo şi "Chemarea Consiliului Central al Sindicatelor către toţi muncitorii, tehnicienii şi funcţionarii din RPR" pentru deszăpezirea drumurilor, erau şi fotografii cu sute de siluete înfofolite dând la lopată printre troiene. Români muţi, care scoteau ţara de sub zăpadă.

La ziar, niciun motiv de îngrijorare. "Cetăţenii participă cu însufleţire la înlăturarea urmărilor viscolului", apare un titlu care restrânge doar ce se preta la capitolul "eroism".

Click pe imagine pentru a citi articolul:

De exemplu, lupta "liniorului Lazăr Constantin" cu un cablu de telefoane. Lucrătorul la "telefoane" a observat, pe viscol, un cablu căzut. "El a semnalat imediat aceasta la masa de verificare şi se apucă de lucru, fără să mai piardă timpul, în ciuda viscolului puternic care îl biciuia necontenit", scrie "România liberă".

Deputaţii prin zăpadă

Prin ştirile despre ce avea să fie cunoscut ca "Marele viscol din 1954" nu lipseau adevărate statui ridicate "organelor", în cuvinte pompoase. Ei, spre deosebire de zecile de mii de români loviţi de zăpadă, aveau voci la ziar.

"România liberă" descrie săltăreţ cum s-a gândit un deputat comunist, Ilie Marcel, să-i transmită unei "responsabile a străzii", "tovarăşa Brana", că ar vrea să-l însoţească pe la casele oamenilor. "Pe la cetăţeni, să-i mobilizăm". "Femeia se gândi puţin(...) luă paltonul de pe cuier, îşi potrivi baticul pe cap şi apoi răspunse: "Mergem, tovarăşe deputat. S-a înserat şi-i găsim şi pe cetăţeni acasă"". "Mergând greu prin zăpadă, deputatul Ilie Marcel şi responsabila străzii" au scos oamenii la deszăpezire. "Mai harnici decât toţi se dovediră locatarii de la numărul 2", ţine să precizeze ziarul.

Un gigantic plug sovietic tranzitează România

Dincolo de poveştile "cetăţenilor însufleţiţi" sub troiene, prin paginile cu propagandă apar şi altfel de eroi. Sovieticii au trimis maşini de deszăpezire, "frăţia" era din nou dovedită şi ziarele comuniste ridicau ode prin pagini "fraţilor sovietici".

"De multe zile şi nopţi, cetăţenii Capitalei se află într-o luptă permanentă pentru înlăturarea urmărilor viscolului.(...) Ieri, în ciuda ninsorii abundente, pe străzi lucrau ca de obicei zeci de mii de cetăţeni la deszăpezit. Dar ieri s-a întâmplat un lucru deosebit care a umplut de bucurie sufletele oamenilor. Pe străzile Capitalei noastre cetăţenii au avut prilejul să vadă la lucru maşinile speciale pentru deszăpezit trimise ca ajutor din partea Uniunii Sovietice şi conduse de specialişti sovietici", scria, pe 23 februarie 1954, "România liberă", sub titlul "Ajutor prietenesc".

"Scânteia" sub nămeţi

Organul de presă principal al PCR, ziarul "Scânteia", ţinea, evident, şi el pe prima pagină "eroismul sovietic". Ruşii aduseseră, până la urmă, un plug de 40 de tone, cu tot cu echipaj, ca să scoată CFR-ul de sub nămeţi – de altfel, foarte multe trenuri au fost blocate pe mai toată luna februarie a acelui an.

"Feroviarii români i-au primit cu multă bucurie pe oamenii sovietici care au adus acest gigantic plug", se bucura "Scânteia". "Datorită muncii eroice a echipajului româno-sovietic al plugului, în aceste două zile au putut sosi în Bucureşti numeroase trenuri înzăpezite", se adaugă.

Click pe imagine pentru a citi articolul:

"Scânteia" nu-i neglija din "lupta socialistă cu zăpada" nici pe cei mai izolaţi dintre români. Unii par rupţi din filmele socialiste. De pildă, se relatează faptele ciobanului Vasile Roşca, din comuna Stoişeşti. Viscolul făcea şi aici ravagii. "Pe faţa ciobanului Vasile Roşca se citea îngrijorarea: Dacă cumva zăpada spulberată de viscol va troini saivanul?", scrie ziarul.

Vremea se înrăutăţea, iar ciobanul Vasile Roşca "nu-şi găsea astâmpăr". Tot ieşea la oi, vreo 2000 la număr, să le verifice, susţineau cei de la "Scânteia". S-a dus pe viscol pe la inginerii agronomi din localitate, a strâns şi-un tractorist pe care l-a lăsat, din păcate – potrivit relatării - motorul, au reuşit să pună oile la adăpost. ""Eşti liniştit, tovarăşe Roşca?" – întrebă directorul gospodăriei pe cioban. "Sunt", răspunse Roşca cu glasul întretăiat de emoţie", şi-ar fi notat gazetarul N. Pleava, semnatar al articolulului cu titlul "A salvat avutul gospodăriei" şi corespondent al "Scânteii" la Bârlad.

Click pe imagine pentru a citi articolul:

SCRISOARE LA REDACŢIE Criza de mănuşi bărbăteşti a cuprins Oradea

Presa comunistă pe timp de viscol strecoară - alături de articole elogioase ridicate sovieticilor şi îndemnuri de a începe odată şi-odată campania de însămânţare de primăvară - şi puţine articole legate de lipsurile cu care se confruntau oamenii. Astfel, Iosif Borşodi, resonsabilul unităţii nr.47 "Produse Industriale" – Oradea, se cam săturase să le spună cetăţenilor care treceau pe la magazin: "Nu avem mănuşi bărbăteşti". Trimitea aşadar o scrisoare către "România liberă", din februarie 1954.

"(...)Avem neplăcerea de a vedea zilnic pe unii cumpărători că ies nemulţumiţi din magazinul nostru. Mă refer la acei care ne întreabă dacă avem de vânzare mănuşi bărbăteşti. Acestora nu le putem satisface cerinţele deoarece este multă vreme de când nu am mai primit acest articol. Şi numărul celor care se interesează de mănuşi bărbăteşti nu este mic, mai cu seamă că în iarna aceasta, am avut parte de o temperatură puţin obişnuită pentru noi, orădenii", scria Iosif Borşodi.

Adaugă că a cerut de la "bază" de nenumărate ori atât de căutatele mănuşi bărbăteşti, dar i s-a zis doar "În câteva zile aveţi!". "Am ajuns să nu ştim ce să mai răspundem celor care ne întreabă de mănuşi bărbăteşti.(...) Noi nu mai putem spune "Mănuşi vor veni în câteva zile. Aşteptaţi!"", termina scrisoarea orădeanul.

UN MARE VISCOL, ÎN CIFRE Vânt de 126 km/h şi zăpezi de cinci metri Potrivit site-ului ANM, "Marele viscol" a avut următoarele caracteristici meteo: Durata: În februarie 1954 a viscolit în zilele de 1-4; 7-9; 17-19 si 22-24.Viteza maximă a vântului: 126 km/h la Bucureşti pe 3-5 februarie 1954. Cantitatea maximă de zăpadă depusă: 115.9 l/m2 în 24 ore la Griviţa, pe 3 februarie 1954. Cel mai gros strat de zăpadă: 173 cm la Călăraşi, pe 3-4 februarie 1954, troienele au atins 2-5 metri şi în sud-estul şi estul ţării.