Un uşor sadism mă tot împingea luni seara să caut pe telecomandă Antenele. Mai ales Antena 3. Cum se vede la mogulul Voiculescu ruperea USL? Cum îşi face curaj PC-TV să candideze singur singurel, peste tot în ţara asta mare?

În visurile mele optimiste speram chiar la un spumos recital cu Dom' Profesor explicând scrâşnit situaţia, interogat cu curaj de domnul Gâdea, din poziţia regulamentară, în picioare la tabla de scris. Trebuie că acolo sus, în eter, există un Dumnezeu al Antenelor care îi pedepseşte pe cei prea pofticioşi. A trebuit să-mi pun pofta-n cui. În locul unei haka conservatoare (kacofonie de neevitat!) îndemnând la mobilizare naţională, am avut parte de un recital pseudo-monarhist. Motivul: refuzul PDL, altminteri o mare măgărie, care trebuie reparată imediat, de a-i permite Regelui să vorbească în Parlament la împlinirea vârstei de 90 de ani. Dincolo de toate scârbavnicele manevre politice care se fac pe sub tronul Majestăţii Sale. Ca de obicei, Duda a luat tot caimacul Casei Regale. Şezând frumos pe scaun, cu o studiată eleganţă feminină, piciorul drept adus înaintea celui stâng, palma odihnindu-se nonşalant pe coapsă, principele făcut, nu născut, a vorbit mult, aromitor, despre rolul istoric al monarhiei, la îngoparea căreia el însuşi a dat o cazma de ajutor când şi-a anunţat candidatura la preşedinţie. Şi-a înfierat contemporanii că nu au înţeles nici în anii '90, şi nu înţeleg nici acum ce ocazie istorică a avut România de a reinstaura monarhia. Cu regală discreţie, domnul "de România" (înghesuială mare pe numele ăsta!) a trecut sub tăcere vremurile revoluţionare, când Duda Tatăl, Dumnezeu să-l ierte, era lider la PSD. Aici răspândea poveştile despre oameni cu botniţe pe moşiile regelui şi era prieten cu Ion Iliescu. Tocmai cel care l-a fugărit pe Rege pe autostradă şi i-a blocat maşina cu un stâlp de curent electric retezat şi prăbuşit de-a curmezişul şoselei. Prinţesa Margareta, (ca şi restul familiei, de altfel, de când le-a intrat Duda în Casa Regală) a vorbit puţin, dar a aprobat mult, zâmbind uşor timorată în faţa limbariţei cu ştaif a consortului. Frumosul joc actoricesc şi magnificul decor al Peleşului, m-au făcut să dorm împăcat. Am avut un vis încâlcit cu Prinţi-Frumoşi care răpesc prinţese din castele şi le duc în străinătate. Apoi se întorc, fericiţi şi căsătoriţi, să le stăpânească.