Ecaterina Andronescu este ca tulburelul: dacă nu eşti atent, te ia de cap. Fosta ministră a învăţământului vorbeşte corect româneşte şi coerent, ceea ce o face deja o pasăre rară în poitica românească. Pe tonuri joase de altistă, ea afişează un amestec de candoare şi credinţă în ideile pe care le susţine, care topeşte vigilenţa interlocutorilor.
Porecla de Abramburica cu care presa a cadorisit-o e cea mai bună dovadă a talentului său înnăscut. În ciuda dezastrului produs în învăţământ în perioada 2000-2003, Andronescu s-a ales cu un cognomen lipsit de răutate. Ba chiar simpatic. Acum, Abramburica a fost reactivată. Merge pe la televiziuni să susţină un proiect ticălos al câtorva pesedişti: loazele care nu au luat bacalaureatul, dar au media din liceu peste 7, să fie primite la facultăţi într-un an pregătitor. Dacă reuşesc la bacalaureatul viitor, anul ar urma să fie echivalat, iar ei ar continua studiile la facultatea respectivă Trecând peste aberaţia de a fi admis la universitate, fie şi în această formă de compromis, fără a fi bacalaureat, ajungem la miezul porcăriei: loazele ar trebui să primească bani de la stat "cel puţin la nivelul ajutorului de şomaj". Adică să le plătim noi prostia şi puturoşenia din buzunarele noastre! Un student normal trebuie să stea cu burta pe carte şi picioarele în ligheanul cu apă rece în toate sesiunile pentru a primi o amărâtă de bursă. Loaza înfiată de PSD este ţinută pe bani frumoşi de la noi, fără a avea măcar garanţia că învaţă ceva timp de un an! Motivarea iniţiativei legislative este uluitoare: loazele care nu au luat bacalaureatul sunt "într-o situaţie de debusolare"! Otrava proiectului ticălos nu e greu de ghicit sub coaja de generozitate: salvarea mafiei universităţilor. Şi încă cu banii noştri. În ultimii 20 de ani, universităţile particulare s-au înmulţit ca ciupercile. Cu o lege prea îngăduitoare, zdrobitoarea lor majoritate au fost concepute ca nişte fabrici de diplome. Intri bou, pui banul şi ieşi vacă licenţiată. Aşa de bine a mers afacerea asta, că au ajuns centre universitare toate cătunele. Ca să nu pui loaza plătitoare pe drumuri, îi aduci facultatea în faţa casei. Curând, a apărut penuria de profesori universitari. Erau mai multe facultăţi decât profesori. Sau profesorii nu erau în toate facultăţile. Cum trăim într-un fel de economie de piaţă, oferta s-a grăbit să-şi întâlnească cererea: catedrele au început să fie populate de clientela politică. O grămadă de parlamentari, şefi de consilii judeţene, consilieri locali, şefi de agenţii şi de alte instituţii bugetare, care trebuiau răsplătiţi pentru serviciile aduse, şi-au descoperit brusc vocaţia pedagogică. Unul din ăştia predă pe la câte două-trei universităţi. Chiar dacă nu sunt din oraşul lui. Adrian Năstase însuşi, cât era el de ocupat ca prim ministru, tot îşi găsea timp să bată ţara şi să ţină câteva cursuri pe săptămână. Nu mai ţin minte exact numărul catedrelor, dar parcă erau mai multe decât casele! Evident că nimeni nu-i verifica prezenţa ubicuă. După bacalaureatul la care nu s-a putut copia, toată această reţea de rectori, decani şi profesori-căpuşă s-a trezit aruncată în aer. Puţinii admişi au profitat şi au intrat la facultăţile care încă păstrează o brumă de credibilitate. Restul, cu buzele umflate, au început să se agite. Să caute soluţii de salvare. Au activat pârghiile politice, pe care le au la (înde)mână, după lunga perioadă de colaborare. Sau complicitate, cum vreţi. Candida Abramburică colindă televiziunile, vorbind înduioşător despre "situaţia de debusolare" a loazelor. Din spatele ei, rânjeşte mafia.
Recomandările noastre
