Cornel Ilii era de cinci luni în Catalonia când au apărut primele efecte ale recesiunii. În decembrie s-a întors acasă.

Primii români care s-au confruntat cu efectele crizei financiare sunt cei care au plecat să lucreze în Occident. Cu luni buni înainte ca recesiunea să ajungă în România, imigranţii români din vestul Europei s-au trezit cu salariile reduse sau chiar şomeri, motiv pentru care au ales să se întoarcă în ţară.

Potrivit analiştilor financiari, criza a fost resimţită mai ales de românii care au plecat de maximum doi-trei ani în Spania şi în Italia. „Ne aşteptăm să se întoarcă între 20% şi 50% dintre cei plecaţi să lucreze în Spania, Italia, Belgia, Irlanda sau Germania. Procentul celor întorşi depinde de cât timp sunt plecaţi. Spre exemplu, în Germania sunt români plecaţi de mulţi ani, care se vor întoarce mai greu. Dar în Spania şi în Italia sunt oameni care au plecat de doi-trei ani şi care nu au reuşit să se aşeze acolo foarte bine înainte de criza financiară”, consideră Dragoş Cabat, preşedintele Asociaţiei Analiş tilor Financiari.

„Au început să se poarte urât cu noi”

Cornel Ilii, din Iaşi, muncea de peste cinci luni într-o tipo grafie din Catalonia când printre spanioli s-a iscat isteria creată de colapsul financiar.

„În mai 2008 mă gândeam că după un an de muncă mă voi întoarce acasă cu 3.000 de euro pentru nuntă. Prin septembrie, când a început criza, totul s-a schimbat. Spaniolii au intrat într-o stare disperată, cerşeau locuri de muncă pe la poarta angajatorilor”, povesteşte Cornel.

Ultimele două luni de şedere în Spania au fost un coşmar. „Nu ne-au micşorat salariile, dar au început să se poarte urât cu noi. Eram opt români în firmă. Au început să caute nod în papură, se uitau ciudat dacă scăpai o hârtie pe jos. În plus, conducătorii lo cali din Catalonia i-au stimulat pe angajatori să ia la muncă spani oli, pentru un angajat de-al lor nu plăteau niciun fel de impozit la stat în primele 5 luni”, îşi amin teşte Cornel Ilii.

Preţurile s-au dublat în câteva zile

După ce a rămas fără slujba din tipografie a bătut la mai multe uşi, însă spaniolii erau hotărâţi să-i sprijine numai pe conaţionali. „Am căutat pe motostivuitor, în construcţii, am mers şi pe plajă, la un local de acolo. Am decis să revin în România abia după ce am văzut că nu mai găsesc nimic de muncă. În octombrie se scumpise totul, pâinea ajunsese de la 75 de cenţi la 1 euro şi ceva. Şi românii stabiliţi de mult acolo rămâneau fără slujbe, aveau deja credite la bănci. Ştiu o familie care are un apartament luat în rate, au rămas fără loc de muncă. Şi-au propus să nu mai plătească ratele, să stea acolo cât se poate şi să subînchirieze câteva camere, apoi să predea cheile la bănci şi să se întoarcă acasă”, mai spune Cornel Ilii.

Cornel Ilii a revenit în ţară în decembrie 2008, iar criza de aici pare să-l sperie totuşi mai mult decât recesiunea din Spania. „Îna inte de criză, mulţi spanioli nu munceau. Acum mulţi s-au angajat, a scăzut şomajul. În România se fac concedieri pe capete, a crescut şomajul şi s-au mai întors şi cei izgoniţi din afară. Statul nu stimulează angajatorii ca să-şi ţină angajaţii”, conchide tânărul ieşean.

EXPERIENŢA UNUI FOST OŢELAR De la Hunedoara la Castellon şi înapoi

Mircea Crăciunescu a lucrat cinci ani în Spania, după ce în 2003 a renunţat la slujba de oţelar din combinatul de la Hunedoara. A fost şef de echipă la o fermă de legume.

„Mai toţi spaniolii din zonă ne considerau pe toţi românii drept ţigani. Când am fost nevoit să mă cert şi cu furnizorii pentru calitatea mărfii pe care o aduceau, totul a devenit mai greu. Stresul era mult mai mare”, povesteşte Mircea. După două luni de căutări, şi-a găsit o slujbă de necalificat în construcţii, în zona Aldea, situată în apropiere de oraşul Castellon. Salariul era un pic mai mare şi începuse chiar să pună ceva bani de-o parte. Anul trecut însă, lucrurile au început să meargă din rău în mai rău. Firmele de construcţii din zonă au început să dea faliment, iar oamenii au fost trimişi în şomaj. „Unele firme s-au întins cu investiţiile după ce au văzut că în zonă veneau foarte mulţi nordici care cumpărau apartamente. La un moment dat, clienţii n-au mai venit”, îşi aminteşte Mircea Crăciunescu.

Astfel doar cei mai silitori şi care se mulţumeau cu puţini bani mai erau chemaţi pentru mici lucrări. „În ţară, construcţiile încă mergeau bine şi am decis că nu are rost să mai stau. Am venit în august acasă, iar în septembrie am prins o lucrare şi-am luat 1.000 de euro pe o lună. După aceea a venit şi-aici prăpădul. Plecasem în Spania cu gândul să strâng nişte bani, iar după cel mult 10 ani să vin acasă şi să-mi încep o mică afacere. Cum am plecat, aşa m-am întors”, conchide tâ nă rul, care acum lucrează ca agent de vânzări în Hunedoara. Supravieţuieşte cu 200 de euro pe lună şi pentru moment nu are nicio speranţă de mai bine. (Ciprian Iancu)

CITIŢI ŞI:

Au revenit în ţară după 14 ani Angajaţi pe timp de recesiune

Criza favorizează celulita Ziua în care au aflat ce este criza

Criza globală s-a întâlnit cu domnul Florea la Mioveni

Harta şomajului pe timp de criză

Oraşul care intră în şomaj

Criza ruşinii loveşte educaţia Criză în transportul de persoane Din aprilie, sănătatea costă mai mult Criza schimbă obiceiurile de consum

Criza, ca o "palmă dumnezeiască" MIRCEA DIACONU: „Ne-am tâmpit de tot cu criza asta”

Criza ne trimite la ţară

Criza văzută prin lentilă | VIDEO Renovarea locuinţelor se face „la negru” Reţetele ieftine, din nou în vogă

Români în criză. De nervi

• Urmează în „Evenimentul zilei”: Criza îi ţine pe români aproape de casă: numărul turiştilor de pe Valea Prahovei s-a redus în acest sezon cu peste 40%, iar agenţii nu au vândut nici jumătate din excursii.

• Scrie-ne pe adresa romaniincriza@evz.ro despre cum te afectează pe tine criza. Povestea ta poate deveni subiect al campaniei EVZ.