Pe regizor, familia il ajuta sa treaca peste depresiile artistice.

Regizorul crede ca Romania este o tara suprarealista, in care solidaritatea lipseste si in care oamenii sunt dominati de frica. Cristi Puiu ne-a primit in cuibul in care-si duce viata, alaturi de sotie si de fetitele lui zglobii, si in care nascoceste scenarii, scormoneste dupa idei sau gateste dupa retetele bucatarului englez Jamie Oliver.

Un camin cald, cochet, in care primele doua incaperi, biroul si livingul, te intampina cu rafturi albe, garnisite pana in tavan cu filme, muzica si carti. "Locuiesc intr-un bloc din 1930, desi mi-e teribil de frica de cutremur.

A contat ca e in centru, iar fetele au crescut si pot ajunge usor la scoala. Eu am stat in Ozana, "la capatul lumii", in ultimul bloc din Balta Alba. Am facut imprumut la banca, ne-am luat apartamentul asta si in 20 de ani o sa fie al nostru", explica regizorul.

Chimie, pictura si film Unul dintre numele exponentiale ale noului val de regizori, Cristi Puiu nu a fost atras de la inceput de film. A pictat de la varsta de 10 ani. Ratarea admiterii la Liceul "Tonitza" l-a aruncat la Liceul Industrial de Chimie, pe care l-a terminat dupa sapte ani, perioada in care a fost exmatriculat si a repetat de doua ori clasa a XII-a.

Dar atunci a citit pe rupte. A terminat liceul la seral si a facut armata alaturi de detinutii de drept comun. In ‘90 a fost admis la Scoala Superioara de Arte Vizuale din Geneva, unde a facut un an de pictura.

Apoi, totul s-a schimbat: "Dupa primul an de pictura la Geneva nu mai erau multe lucruri de invatat. Am dat examen la film si l-am luat. As fi putut sa ratez acel examen si as fi incheiat atunci absolut orice fel de relatie cu filmul", explica regizorul.

Legatura cu filmul s-a infiripat tarziu, dar a devenit de nedezlegat. "Stiu ca exista anumiti regizori care atunci cand povestesc despre felul in care si-au inceput cariera amintesc despre aceasta dragoste extraordinar de mare pentru cinema, nascuta la o varsta frageda.

Cu mine nu s-a intamplat asa. Unchiul meu este cinefil, iar pe vremea lui Ceausescu avea o colectie serioasa de filme rare, filme ale unor autori rari si in strainatate. Atunci am avut un declic, pentru ca acele filme nu semanau cu nimic din ceea ce vazusem. Asta se intampla abia pe la sfarsitul anilor ‘80".

"Prefer filmele tampite" Prins intre felurite proiecte, Cristi Puiu nu si-a uitat prima dragoste. "Pictura are marele avantaj de a te lasa pe tine, singur, sa decizi absolut tot. Singur, in fata sevaletului, tu esti stapanul. In cinema, lucrurile stau altfel", explica Puiu.

Cu toate acestea, nici cand face film nu renunta la viziunea sa. Recunoaste ca il  face asa cum vrea el, nu cum cere publicul. Iar daca il asculti ajungi sa-i dai dreptate: "Pe mine ma intereseaza foarte putin ce prinde sau ce nu prinde la public. Cineastul trebuie sa se livreze pe el insusi, sa livreze propria viziune. In momentul in care te gandesti sa-i spui celuilalt lucruri despre care esti sigur ca ii vor face placere, atunci te duci in zona de entertainment si iti minti spectatorul".

Din teama de a nu da gres, multi regizori prefera calea batuta, fara riscuri. Cristi Puiu nu e adeptul lucrurilor "caldute". "Se poate sa ratezi. Mie imi plac mai degraba oamenii care isi propun ceva grandios si rateaza decat cei care fac niste productii de mijloc. Prefer filmele tampite, pentru ca astea misca ceva in tine, te fac sa gandesti, sa-ti pui intrebari".

Carte de vizita > Cristi Puiu s-a nascut in Bucuresti, pe 3 aprilie 1967.

> Intre 1992 si 1996 a studiat pictura si filmul la Scoala Superioara de Arte Vizuale din Geneva (Elvetia).

> A regizat  lungmetrajele "Marfa si banii" - Premiul FINDLING, Cottbus (Germania), Premiul PROCIRET - Angers (Franta); "Niki Ardelean, colonel in rezerva" (2003); "Moartea domnului Lazarescu" (2005) - Premiul sectiunii "Un certain regard" la Festivalul de la Cannes, Premiul special al juriului "Silver Hugo" la Festivalul international de film de la Chicago, premiul pentru Cel mai bun film la Festivalul International de Film Francofon de la Namur.

> A realizat mai multe scurtmetraje: "Interioare"; "Nicaieri nu e ca acasa"; "Inainte de micul dejun"; "Un cartus de Kent si un pachet de cafea".

Regizorul a depasit cu bine perioada in care a suferit de ipohondrie, a rupt prietenia cu scenaristul Razvan Radulescu si s-a simtit tradat de un coleg de generatie, Catalin Mitulescu.

Pentru Cristi Puiu viata nu inseamna numai gloria de dupa "Moartea domnului Lazarescu". Au fost si momente critice, pe care le-a depasit. "Doi ani  am avut o frica teribila de moarte. In 2001, am fost la psihoterapeut si doctorita a intrebat: "Ce e?". I-am spus ca ma tem ca sunt bolnav si ca mi-e frica sa nu paralizez. "Si daca paralizezi, ce?". "Da, da’ o sa mor". "Si daca o sa mori, ce?". Asa mi-a anulat teama de moarte", povesteste regizorul.

Un alt moment important a fost separarea, dupa o colaborare fructuoasa, de Razvan Radulescu. "A fost decizia mea de a incheia aceasta colaborare cu Razvan. Ceea ce conteaza este ultimul motiv: faptul ca nu m-a sprijinit absolut deloc in momentul in care s-a ivit scandalul cu "Moartea domnului Lazarescu". In 2004, filmul n-a primit finantare de la CNC.

N-am primit banii, iar dupa tot scandalul din presa care m-a vizat, Radulescu nu m-a sustinut. Culmea, singurul om care a fost solidar cu mine atunci a fost Catalin Mitulescu. Ne-am separat pentru ca am decis sa nu-l mai vad pe Radulescu.

Relatia noastra a fost una de colaborare si de prietenie. Il apreciez pe scenaristul Razvan Radulescu, nu-l apreciez pe omul Razvan Radulescu. E vorba de o incompatibilitate umana, avem viziuni diferite asupra moralei", spune dezamagit Puiu, care exclude categoric o eventuala reluare a colaborarii in viitor.

Dupa decizia de a renunta la fondurile CNC, Cristi Puiu a formulat o petitie la care au aderat numeroase personalitati din lumea filmului romanesc. Regizorul Catalin Mitulescu, reprezentant de varf al tinerei generatii de regizori talentati, a criticat demersul sau, declarand in presa: "A scrie petitii si a cere demisia directorului CNC mi se pare o dovada de iresponsabilitate".

Mitul Mioritei Cristi Puiu este mahnit de gestul lui Mitulescu. "Imi pare rau ca a scris asta, dar in acelasi timp il inteleg. I-a fost foarte frica, el a obtinut cateva proiecte si s-a speriat ca va pierde fondurile. Totusi, are numarul meu de telefon si m-ar fi putut suna", spune dezamagit regizorul, care interpreteaza episodul retragerii de la fondurile CNC ca pe un test.

"A fost o proba si din asta toata lumea a iesit cu o lectie invatata. Pe toata perioada scandalului cu CNC-ul, cand telefoanele nu sunau, mi-au trecut prin cap tot felul de lucruri. Nu e o intamplare ca unul dintre miturile fondatoare ale romanilor este Miorita: doi decid sa-l rada pe al treilea, dar de ce? Pentru ca are oi mai mandre si mai cornute!".

Puiu crede ca acest tip de atitudine se regaseste la nivelul intregii societati. "Oamenilor le este frica sa ia atitudine, sa spuna ceea ce gandesc, sa-si sustina punctul de vedere. Eu cred ca suntem condamnati, pentru ca suntem lasi. Cred ca unul dintre sporturile nationale ale romanilor este tradarea. Punct."

DOTARI Arsenalul unui bucatar Atunci cand gateste, Cristi Puiu foloseste un cutit cu lama de otel si un tocator foarte ingenios, cumparat din Anglia, care se poate plia si ia forma unui faras, astfel incat legumele taiate pot fi puse in vas fara grija ca vor cadea pe-alaturi.

"Gatesc din placere si din pasiune. Uneori refac reteta si schimb cantitatile, fiindca imi place sa fie sos din abundenta. Poate ca este trecutul meu de copil crescut in Balta Alba, intr-o familie din patura de mijloc; n-am fost foarte bogati, am avut trei frati, iar chestia asta cu intinsul painii mi-a ramas, si atunci am nevoie de mult sos".

CINEFILUL Filmul preferat In anul 2000, Cristi Puiu si-a invins teama de zborul cu avionul, vizitandu-si o matusa din Anglia. La un centru de inchiriat casete a descoperit un film pe care voia sa-l vada de mult timp: "La Maman et la Putain".

"Dureaza 215 minute, m-a secat. Mi-a taiat respiratia si m-am hotarat sa-l cumpar. L-am cautat in Nottingham si culmea este ca l-am si gasit, costa cam 25 de lire sterline. Este un film controversat, care a luat un Premiu la Cannes in ‘73", povesteste regizorul.

PASIUNE Jocul chinezesc Tangram Tangramul contine mai multe figuri geometrice prin asamblarea carora pot fi realizate diverse modele prezentate intr-o brosura. Piesele sunt cinci triunghiuri isoscel (doua triunghiuri mici, unul mijlociu, doua mari), un patrat si un paralelogram.

Desi a descoperit in copilarie acest joc, inca mai este influentat de el. "Am fost atat de atras de acest joc incat, la un moment dat, vedeam peste tot figuri Tangram. Acum il joaca si fetele mele."

O veche legenda din China sustine ca un imparat cara un vas foarte scump din ceramica. Un servitor neatent l-a lovit peste maini, iar imparatul a scapat vasul, care s-a spart in mai multe bucati. Disperat, servitorul a incercat sa refaca din cioburi pretiosul obiect.

Sfatul lui Cristi Puiu Romania, o mare familie "Ar trebui sa ne imaginam ca traim intr-o familie mai mare decat cea careia ii apartinem. Cred ca ne lipseste simtul comunitatii. Trebuie sa ne gandim ca familia nu se opreste la usa apartamentului. Ii rog pe compatriotii nostri sa se gandeasca la faptul ca fac parte dintr-o familie mai numeroasa, care nu se mai cheama nici Ionescu, nici Popescu, nici Dumitrescu, ci se cheama Romania."

Fata nevazuta Cutremur pe muzica lui Vivaldi > Cristi Puiu crede ca doua lucruri sunt cu adevarat importante pe Pamant: prietenia si dialogul. "In Romania, oamenii taie puntile de comunicare dintre ei, izolandu-se. Aceasta amputare a comunicarii afecteaza si ideea de prietenie, si ideea de dialog", crede el.

> Este  mandru de fetele sale, Smaranda (12 ani) si Ileana (7 ani). "Imi place ca sunt destepte si au o mare usurinta in a intelege tot ce inseamna tehnologie".

> Regizorul are amintiri speciale de la cutremurul din 1977: "Sora mea canta la vioara si "ne-a distrus" sistemul nervos cand eram copii. Ea repeta un concert de Vivaldi si pe muzica aia a inceput sa se hatane blocul. Pentru mine, cutremurul din ‘77 inseamna concertul acela de Vivaldi."

> Ii plac muzica clasica, jazzul, asculta David Bowie, Frank Zappa, dar si Ioana Radu, Maria Tanase, Taraful Haiducilor, Siminica, Faramita Lambru.

> Dintre ultimele filme descoperite l-au impresionat "Wanda" de Barbara Loden, "Le Fils", al fratilor Dardenne si "Uzak", al lui Nuri Bilge Ceylan. Regizori preferati: John Cassavetes, Jean Eustache si Jean-Luc Godard.

> Cristi Puiu este convins ca filmele foarte bune nu primesc Premiul Oscar: "Matematic este imposibil ca un film mare sa castige Oscarul. Undeva la mijloc sunt filmele care ne satisfac pe toti. Filmele care inoveaza nu sunt premiate".