Adolescentul Ştefan Niţulescu are 80 de porumbei, cu care participă la concursuri şi cărora le-a dedicat un site pentru a le promova performanţele.
Când avea 4 ani, Ştefan Niţulescu a primit cadou doi porumbei, iar de atunci nu s-a mai despăr- ţit de ei. Acum are 16 ani şi 80 de zburătoare pe care le consideră cele mai bune prietene.
E un băiat înăltuţ şi subţire şi parcă mai matur decât ceilalţi adolescenţi. Vorbeşte despre păsări ca despre oameni. „Marta, Sima, Catrisse sunt prietenii mei. Sunt mult mai inteligenţi decât oamenii, şi mult mai liberi. Mi-ar plăcea să am şi eu libertatea lor“, spune Ştefan. „Prietenii mă strigă «Porumbelule»“ Tânărul elev de liceu nu concepe să renunţe vreodată la pasiunea lui, pe care şi-o exprimă fără exaltare. Ştefan are şi prieteni de-o vârstă cu el, dar nu toţi îi înţeleg dragostea pentru porumbei. „Prietenii mă strigă «Porumbelule», când se mai supără pe mine. Nu ştiu ei că acesta e un compliment pentru mine“, ne asigură băiatul.
Pe de altă parte, nu e uşor să fii columbofil, mărturiseşte Ştefan Niţulescu. El locuieşte la bloc, şi nu poate să ţină porumbeii acasă pentru că vecinii i-ar face scandal. „Am ţinut păsările pe la un prieten, la ţară, la bunici, până când un dihor mi-a mâncat opt. Am plâns atunci şi am suferit enorm după prietenii mei, dar acum am găsit o soluţie. M-am asociat, pot spune aşa, cu cineva, şi ţinem porumbeii împreună, la el acasă, că are condiţii. Eu merg zilnic acolo, la ei, dar nu mă joc cu ei. Îi antrenez“, explică adolescentul. Columbofilia nu e o afacere profitabilă Ştefan poate vorbi ore în şir despre concursurile la care a participat cu prietenii săi, despre iniţiativele legate de pasiunea lui. „Am făcut împreună cu un prieten un site dedicat medicamentelor pentru porumbei, dar mi-am făcut şi eu unul, în care îmi prezint porumbeii şi performanţele lor. Nu sunt spectaculoase, poate, dar pe mine mă încântă. Fiecare concurs la care ai mei câştigă e o mare victorie“, se mândreşte băiatul. În luna martie încep concursurile, iar porumbeii trebuie antrenaţi câteva ore pe zi. „Iarna nu se zboară, dar primăvara sunt concursuri săptămânale. Plecăm cu maşini speciale, în care sunt încărcaţi porumbeii etichetaţi, ajungem acolo, iar cel mai bun câştigă. Păsările sunt eliberate, iar cea care ajunge prima acasă e declarată câştigă- toare“, povesteşte băiatul. Ştefan a făcut şi investiţii, ca să ţină ridicat nivelul „crescătoriei“ sale.
„Am dat 300 de euro, spre exemplu, ca să cumpăr un porumbel, dar am şi vândut 30 de pui şi 5 porumbei maturi şi pe fiecare am luat trei sau patru milioane“, explică tânărul. Concluzia - columbofilia nu e o afacere profitabilă, iar dacă vrei profit, mai bine o laşi baltă. Visul lui este să aibă cât mai mulţi prieteni, un loc în care să-i poată ţine aşa cum merită şi cât mai multe concursuri la care să meargă cu ei. „E important să câştigăm, dar cel mai important e ca ei să se întoarcă acasă, pentru că sunt prietenii mei“, spune, cu seriozitate, Ştefan. „MEŞTERUL MANOLE“ Club pentru pasionaţi La Curtea de Argeş s-a reînfiinţat în 2000 Clubul Columbofililor „Meşterul Manole“, care are 50 de membri. Face parte din Uniunea Columbofilă Profesionistă, iar proprietarii de porumbei se întâlnesc des, în funcţie de concursuri. Ştefan Niţulescu, membru al clubului şi participant la aceste concursuri, şi-a trimis porumbeii acasă, tocmai din Bulgaria. „Am dus în Bulgaria nouă porumbei anul trecut, la un concurs. Şapte s-au întors, restul nu. Am pierdut doi prieteni atunci“, îşi aminteşte băiatul.
Recomandările noastre
