Povești pentru „castele bântuite”

„Acum ceva timp am început să trăim împreună. Mâine începem să ne întrebăm: Câți copii avem? Le suflăm pentru un motiv? Cine moare primul? Cine iubește mai mult? De ce se arde crema de zahăr ars? Când s-a separat patul în două? La ce sunt bune păpădiile? De ce încă ne plac oasele cu măduvă? Cine a inventat camerele separate? Ce mai simțim atunci când…? De ce spune pasărea aia «nevermore»? Unde o să fim când o să plouă, plouă, plouă…? Când ți-ai rupt trei coaste și un deget și la ce te gândești înainte să adormi? Dar astăzi îi spunem dragoste”, este descrisă piesa lui Iris Spiridon.

Scenografă, scenaristă și regizoare, Iris Spiridon face parte din tânăra generație ce crede că trăim retroactiv. „Dacă aș avea bani, aș organiza numai astfel de «ex cursii imaginare și experimentale» pentru public. I-aș invita în castele «bântuite» și aș inventa povești pentru spațiile respective“.