Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Zeci de mii de gospodării au fost ridicate haotic în zonele inundabile, iar locuitorii lor riscă oricând să fie luaţi de ape.
Din cauză că guvernanţii s-au mulţumit doar „să cârpească“ pagubele produse de inundaţiile ultimilor 40 de ani, o parte însemnată a populaţiei României trăieşte cu frica-n sân. Asemenea meşterului Manole, fiecare guvern s-a mulţumit să plătească, an de an, pentru reconstrucţia caselor şi pentru materialele aferente, în loc să decidă strămutarea localităţilor cu pricina, deşi inundaţiile se produc cu o frecvenţă mult mai mare, în anii din urmă.
Numai în ultimul deceniu, sute de localităţi au fost distruse de apele revărsate, dar în foarte puţine cazuri ele au fost reconstruite în alte locuri mai greu inundabile. Din 1962 şi până în prezent, peste 225.000 de case au fost măturate de ape, sute de români pierzându-şi viaţa doar pentru că locuiau în zone inundabile. „Sunt de acord cu strămutarea localităţilor“
În momentul de faţă, există aproximativ 78.000 de construcţii ridicate ilegal în zonele inundabile din întreaga ţară, potrivit datelor furnizate de Inspectoratul de Stat în Construcţii. „Dintre acestea, 4.830 au fost ridicate după 1991, fără autorizaţie de construire“, precizează şeful ISC, Dorina Nicolina Isopescu. În ele îşi duc traiul sute de mii de români, care pot fi luaţi de ape la o inundaţie mai puternică. Secretarul de stat în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Paul Victor Dobre, responsabil cu gestionarea situaţiilor de urgenţă la nivel naţional, este de acord că în zonele respective n-ar fi trebuit să existe aşezări umane:
„Mai mult, sunt de acord şi cu strămutarea localităţilor care acum sunt lovite din ce în ce mai des de inundaţii“. În ce-i priveşte pe locuitorii celor 13 localităţi, Paul Victor Dobre spune că mai mult nu se putea face. „Noi am supraînălţat şi am consolidat digurile, am evacuat populaţia. În acest moment, nu mai avem ce face.“ Nimeni nu mişcă un deget
Din 1962 şi până în prezent, au murit sute de persoane şi s-au produs pagube în echivalentul actual a zeci de miliarde de euro, din cauza unei poziţionări neadecvate a aşezărilor omeneşti din mediul rural. În perioada menţionată au fost afectate de ape nu mai puţin de 225.000 de locuinţe, potrivit datelor oficiale. În plus, niciun guvern nu s-a gândit vreodată că sute de localităţi ar trebui strămutate, evitându-se astfel victime şi pagube a căror valoare ar depăşi cu mult costul mutării satelor şi a comunelor apărute „peste noapte“, în epoca ceauşistă, prin luncile râurilor şi ale Dunării - zone inundabile prin excelenţă.
„Încă din 2006 există o strategie în acest sens, dar trebuie şi bine finanţată, şi bine controlată“, spune Paul Victor Dobre. Deocamdată, el nu vede o ieşire pe termen scurt din această problemă, prin strămutarea localităţilor: „Este foarte greu să-i convingi pe oameni să-şi părăsească locuinţele în care trăiesc de zeci de ani“. Case cu vedere la apă sau sub apă!
Administraţia Naţională „Apele Române“ (ANAR) nu emite avize pentru construcţia de locuinţe în zonele inundabile. „Numai obiectivele sociale şi economice şi lucrările care sunt pre văzute în planurile urbanistice generale (PUG) pot fi avizate de ANAR“, precizează directorul general al instituţiei, Marius Postelnicescu, referinduse la locuinţele amplasate ilegal în locuri periculoase.
Dar românii continuă să se simtă bine ştiindu-se la doi paşi de cursurile de apă, indiferent de legalitatea construcţiei sau de riscuri. Singura lor constrângere constă într-o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar, prin care îşi asumă riscurile şi pagubele în caz de inundaţie, pentru ca ANAR să nu le suporte contravaloarea, potrivit legislaţiei actuale. Numai în judeţul Bacău au fost „inventariate“, anul trecut, 3.397 asemenea construcţii ilegale, de către ANAR. Şi Galaţiul se menţine în topul caselor inundabile, cu 3.366 de gospodării „de risc“. Însă nu doar Moldova este bine reprezentată în top, ci şi Transilvania. În judeţul Alba, 3.283 de case sunt poziţionate în locuri de revărsare a râurilor. Dar mulţi români nu ţin cont. În zonele rurale, moda este ca întâi să fie ridicată casa, şi abia apoi se cere avizul - formal, de acum - de construcţie, au remarcat oficialii ANAR, indiferent că locuinţa este localizată în bazinul hidrografic al Mureşului, al Someşului şi al Tisei, al Siretului, al Prutului, al Oltului, al Argeşului, al Crişurilor sau al Dunării.
FORMALITATE
Construcţii la mica înţelegere
Nici legislaţia nu constrângea pe nimeni înainte de 1990 să respecte strict o anume disciplină în construcţii, indiferent că voia să ridice o casă în lunca Dunării sau în centrul Bucureştiului. Abia la doi ani de la Revoluţie, odată cu intrarea în vigoare a Legii 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, avizul a devenit obligatoriu.
„Executarea fără autorizaţie a unei construcţii se sancţionează, potrivit Legii 50/1991 republicată, cu amendă între 1.000 şi 100.000 de lei“, avertizează şeful ISC. Dorina Nicolina Isopescu precizează că, în urma controalelor făcute de inspectoratele judeţene în construcţii, au fost amendaţi sute de posesori ai imobilelor ridicate în zonele inundabile.
SOARTĂ. Casele din Moldova, permanent la mâna naturii dezlănţuite
INCONŞTIENŢĂ. Locuitorii îşi reclădesc casele afectate de ape
în aceleaşi zone periculoase
Recomandările noastre
