Ginecologii, sacoşele, chiloţii tetra, parfumul Impulse, fusta de sac şi tot arsenalul feminităţii din epoca de aur sunt strânse în 17 poveşti, în cartea „Tovarăşe de drum“.
Dacă bărbaţii au trăit cu precădere comunismul extrem, al torturilor şi al închisorilor politice, femeilor le-a fost rezervată mai ales partea măruntă, agasantă, absurd-umilitoare a epocii de aur. De la micile corvoade cotidiene la marile tragedii de pe mesele ginecologilor de ocazie, istoria lea fost „tovarăşelor“ o sacoşă în plus, cea mai grea dintre toate. Cartea „Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism“, apărută la Polirom, extrage din tabloul comunismului experienţa femeilor, în 17 poveşti semnate de tot atâtea autoare. Volumul e iniţiativa a doi tineri prozatori, Radu Pavel Gheo şi Dan Lungu, care au plecat la drum cu premisa că „există cu certitudine experienţ e care nu au fost accesibile decât femeilor“.
Printre semnatare, Adriana Babeţi, Nora Iuga, Doina Ruşti, Anamaria Beligan, Simona Sora, Adriana Bittel, Simona Popescu, Carmen Bendovski sau Rodica Binder. „Moartea pasiunii“ şi pliculeţul cu fluturaşi
Cartea nu e o sumă de defulări, confesiuni acrite sau dramatice, ci un joc de râsu’-plânsu’ sau de „hoRor! cool!“, cum ar spune Simona Popescu, care şi-a conceput textul ca un joc cu „madlena“. Un cuvânt din comunism şi, imediat, amintirile pe care le declanşează. Mecanismul funcţionează pentru oricine a trăit atunci, probabil cu aceleaşi „butoane“: chiloţi tetra, parfumuri Jubileu, Impulse, săpun Fa, căciulă de nutrie, ciorapi remaiaţi, uniformă, reşou, pliculeţe cu fluturaşi, fustă de sac, cămin, sacou cu umeri, scutece de finet, ginecolog. Concluzia: „Băieţii au trăit altfel comunismul, zicem. Ei măcar se puteau îmbăta. Sau puteau înjura. Sau chiar se puteau bate cu proştii. Puteau să fugă. Puteau să vină acasă când vroiau ei“.
Anamaria Beligan se ocupă pe larg de „moartea pasiunii“, chiloţii tetra („în ochii Sfântului Petru, va fi fost un foarte precis indiciu geopolitic şi poate chiar moralreligios“), de pliculeţul cu fluturaş i („prezervativul Protex, unicul de pe piaţă, atunci când se găsea“) şi de un personaj aparte în peisajul tern din comunism, prostituata. Femeia-catâr, la trap prin istorie
„Sarsanela“ e porecla pe care şi-o dă, simbolic, Adriana Babeţi, în textul cu acelaşi nume. „Pentru că, de când mă ştiu, n-a fost aproape nici o zi lăsată de la Dumnezeu să nu car ceva într-o mână, în amândouă, pe umăr, în braţe, în spate, m-am gândit să scriu despre această întruchipare a mea de femeie-asin, catâr sau chiar cal care a străbătut istoria României din 1953 până în 2007, când la pas, când la trap“. În acest trap prin istorie, cu „sute de plase, genţi, saci, traiste, sacoşe, rucsacuri, coşuri, geamantane“, autoarea se opreşte la două întâmplări de un umor negru-absurd, foarte savuroase. Singura care se încumetă la experienţe intime, dezarmant de umilitoare, e Doina Ruşti, în „Ginecologii mei“. La 23 ani, sub privirea încruntată a unui ins de la procuratură, tânăra e chiuretată pentru o simplă hemoragie. „Nu sunt urme de sarcină“, decretează ginecologul, şi adaugă, ca-ntr-un scenariu absurd: „Dar nu strică niciodată un mic chiuretaj!“.
Recomandările noastre
