Personajul pozitiv din iad e diavolul.
*
Chiar gol, plicul sigilat conține secrete.
*
– „Sunt poetul de mâine”, a pus el.
– „Vom vorbi despre asta poimâine”, i-am răspuns.
*
Toți vă vor binele. Nu vi-l lăsați luat.
*
Când unor le scapă cârma din mână, ar putea să se izbească cu ea în frunte.
*
Nu crede nici în propria-ți inimă, îți înghite sângele.
*
Este de-o ignoranță enciclopedică.
*
Ca să sari în prăpastie nu-ți trebuie trambulină.
*
Construiți punți între oameni. Neîndoios, rabatabile.
*
Câte din cuvintele din urmă n-ar dori să fie primele!
*
De obicei, ceea ce a ars în noi ne mai și afumă.
*
Cum cresc piticii? În grosime.
*
Ca să fii tu însuți, trebuie să fii cineva.
*
Păcat că în rai se merge cu dricul!
*
Nu te așeza la masa canibalilor, te poți vedea în castron.
*
Prostia nu te scutește să gândești.
*
Optimistul și pesimistul se deosebesc numai în ceea ce privește data sfârșitului lumii.
*
Unele tragedii naționale nu cunosc pauze.
*
Nu provoca pe cretin să scrie capodopere. Dacă reușește?!
*
Papagalii discreți nu repetă nimic.
*
Totul este în mâinile omului. De aceea trebuie spălate cât mai des.
*
Petele albe au dispărut de pe hărți. Au apărut pete sângerii.
*
În capitală, și câinii latră mai central.
*
Nu tăia craca pe care stai, decât atunci când vor să te spânzure de ea.
*
Și ușurința are greutatea ei specifică.
*
Poetul se uită bănuitor la cuvintele sale: care din ele îi vor împodobi piatra funerară?
*
Oare un misionar devorat poate să-și considere misiunea îndeplinită?
*
Idealul sclavilor: târgul unde să-și poată cumpăra stăpânii.
*
Trogloditul n-a fost troglodit. Se afla la nivelul civilizației de atunci.
*
Memoria slabă a dat aură legendelor.
*
Adevăratul ales n-are de ales.
*
Nu toate păsările Phoenix care se nasc din propria cenușă doresc să-și recunoască trecutul.
*
Să fim oameni măcar atâta timp cât știința n-a descoperit că suntem altceva.
*
După cum sfârâie, știi ce se coace.
*
A accepta laurii înseamnă a trăda dimensiunile capului.
*
Dușmanul adevărat nu te părăsește niciodată.
*
Prima condiție a imortalității este moartea.
*
Cine a supraviețuit unei tragedii n-a fost eroul ei.
*
Greșeala devine greșeală atunci când se naște ca adevăr.
*
O să fiu un scriitor regional. Mă voi limita la globul pământesc.
*
Am văzut efecte care în fiecare an nășteau alte cauze.
*
Toate ficțiunile disparate pe care le avem se compun dintr-o realitate comună!
*
Peștii care trec prin ochiul plasei or fi suferit oare de complexul inferiorității?
*
Un clasic nu moare. E dat doar uitării.
*
Capodopera o poate înțelege și un prost. Însă cum?
*
În unele izvoare de inspirație, muzele își spală picioarele.
*
Scriitorul nemuritor moare în epigoni.
*
Despre o epocă spun mai mult cuvintele nefolosite decât cele suprasolicitate.
*
Când apa ți-ajunge la gură, nu fi mâhnit că nu-i potabilă.
*
Când te afli cu lupul într-o groapă, nu-l trata cu indiferență.
*
A zis eunucul: „Ce să fac cu o femeie, trebuie să am harem!”
*
Apologeților Nopților Cuțitelor Lungi nu le-au lipsit niciodată nici Furculițele Lungi și nici Lingurile Lungi.
*
În casa spânzuratului nu se vorbește de funie. Dar în casa călăului?
*
Sunt prezentabil, sunt puternic, sunt inteligent, sunt bun. Și toate astea le-am descoperit singur!
*
Lupta dintre doi Hamleți e cam așa: cine trebuie să fie și cine nu trebuie să fie?
*
Cei care lipsesc n-au niciodată dreptate, dar foarte des își păstrează viața.
*
Fiecare gunoi care se luptă cu ventilatorul se crede Don Quijote,
*
Puritanii ar trebui să poarte două frunze de viță la ochi.
*
În pregătirea jonglerului obligatoriu trebuie să intre necunoașterea legilor fizicii.
*
Purta stindardul sus, nu voia să-l vadă.
*
Arta a fost pasiunea lui. A pus-o în urmărire.
*
În ce cred? În Dumnezeu, dacă există.
*
Idealiștii doresc materializarea spiritelor.
*
Dacă dușmanul tău face un pas greșit, fii atent! Dansați după aceeași melodie.
*
Poți condamna pe cineva la uitare, dar pedeapsa e dusă la îndeplinire de cei care țin minte.
*
Semnul mirării s-a cocoșat, devine semn al întrebării.
*
Printre canibali or fi și vegetarieni?
*
Sunt convins că secretul existenței s-a schimbat de multe ori din clipa cifrării lui.
*
A protestat mult. „Pro” l-a indus în eroare.
*
În cuvintele sale s-a închis o epocă. E vorba de un poet? Nu, despre un judecător.
*
Fii realist: nu spune adevărul.
*
Lipsa de talent se recuperează prin lipsă de caracter.

(Stanisław Jerzy Lec, „Gânduri nepieptănate”, culegere, prefață și traducere de Nicolae Mareș, Editura Colosseum, București, 1991)

 

Te-ar putea interesa și: