Piesa Savianei Stanescu, despre dictatorii romani, se bucura de succes in SUA.

Spectacolul „Sa epilam spre Vest” / „Waxing West” de Saviana Stanescu, care se joaca pana maine la teatrul newyorkez La Mama E.T.C., este „o incercare de exorcizare a raului”, in care apar personajele-fantoma ale sotilor Ceausescu. „The New York Times” a scris laudativ despre spectacol in aceasta saptamana.

Nascuta la Bucuresti, Saviana Stanescu este asistent la Universitatea din New York si dramaturg in rezidenta al East Coast Artists. Autoarea a facilitat multe schimburi teatrale intre SUA si Romania. „Waxing West” va fi reprezentat si la Teatrul ACT pe 29 mai, unde scriitoarei i s-a mai jucat „Numaratoare inversa” in 2000, iar spectacolul a fost invitat si la Festivalul International de la Sibiu.

EVZ: Cum exorcizati raul in „Sa epilam spre Vest”? Saviana Stanescu: Intr-adevar, incerc sa exorcizez demoni ai trecutului prin aceasta piesa. Am vrut sa ofer o incizie mai adanca in experienta imigrantilor in SUA care, in general, sunt vazuti ca personaje stereotipe, fara o viata interioara complexa - femeia de serviciu, fata in casa etc.

Cum privesc americanii stafiile Ceausestilor? In piesa mea, eroina principala Daniela e bantuita de cei doi Ceausesti care-i apar ca doi vampiri vaudevilieni. Are cosmaruri suprarealiste cu ei, dar, si in viata de toate zilele, cei doi sunt vocile din mintea ei care comenteaza ceea ce face, ii incurajeaza indoielile, conflictele si temerile, o tortureaza, nu o lasa sa se bucure de o viata normala.

Am vrut ca Ceausestii sa fie un simbol al trecutului care te tine prizonier, pana in momentul in care te asezi la „volanul” propriei vieti si sa nu te mai lasi controlat de nimeni. Americanii - cu destule exceptii in mediile intelectuale si artistice - stiu trei lucruri legate de Romania: Ceausescu, Dracula si Nadia Comaneci.

Si-au inteles rolurile actorii care l-au interpretat pe Ceausescu?Grant si Alexis au studiat istoria recenta a Romaniei, mi-au pus un miliard de intrebari, au vazut filme cu Ceausestii pe YouTube, au folosit din plin Google.

Au lucrat in plus foarte mult pe personajelor lor, s-au apropiat de Ceausesti la modul uman si dramatic, mai ales datorita faptului ca i-am portretizat pe cei doi ridiculizandu-i, e adevarat, dar si incercand sa arat faptul ca puterea seduce si te indeparteaza de realitate. In acelasi timp insa, Ceausestii au fost un cuplu solid, care s-au sustinut unul pe altul - intr-un mod malefic si paranoic - si am vrut sa explorez si aceasta dimensiune.

In ce stadiu este miscarea independenta din Romania? E pacat ca exista atatea conflicte in tara, in miscarea teatrala si politica. Eu am copilarit in Curtea de Arges si iubesc acel oras unde obisnuiam sa ma joc in curtea manastirii, dar ma enerveaza ca revenim intruna la legenda lui Manole - cum cineva incearca sa cladeasca ceva, altii darama, il trag in jos.

Vreau foarte mult sa fac proiecte viabile in tara, am initiat cateva proiecte de schimb cultural, cum ar fi programul ARTE (American-Romanian Theatre Exchange) dintre Teatrul Lark din New York si Odeon in Bucuresti. Colaborez cu Institutul Cultural Roman din New York pentru a promova dramaturgia romaneasca prin programul New Drama si i-am sprijinit cat am putut pe artistii romani sa vina la New York.

La ce proiecte lucrati? Saptamanile astea se joaca un alt spectacol, „MYTH AMERICA”, scris de un grup de dramaturgi, printre care celebrii Arthur Kopit, Israel Horowitz, Theresa Rebeck, Ian Cohen... si eu. Mi-ar placea sa conduc un teatru sau Performing Arts Center in Romania, dar sa existe si parghiile financiare necesare.

Aveti nostalgia Romaniei? M-am adaptat foarte bine la SUA, mai ales la New York, si e important pentru mine ca pot face lucruri constructive si de succes aici. Am muncit foarte mult ca sa ajung aici, am sacrificat destule lucruri, mai ales legate de viata personala, dar e bine ca am ajuns sa fiu recunoscuta ca unul dintre dramaturgii care conteaza aici.

Incerc sa nu gandesc in termeni dihotomici „Romania sau SUA”. Cred ca, in momentul asta, artistul poate fi un „global foreigner”, un cetatean al lumii care creeaza oriunde s-ar afla.

Odisee tragicomica

De la vis la cosmar

„Daniela pleaca in America pentru o casatorie aranjata de mama ei si de mama lui Charlie. In Romania, familia ei locuieste intr-un apartament modest in Crangasi si este foarte saraca. Tatal ei a murit de cancer la plamani, iar mama sa este o bonoma casnica, inca reprosand tatalui decedat ca n-a reusit sa faca bani dupa Revolutie „ca toata lumea desteapta”.

Daniela, o cosmeticiana pasionata, care a fost in strada in Decembrie 1989, crezand cu entuziasm in Revolutie, isi intretine mama si fratele student, Elvis, si nu are viata personala. In 2000, accepta sa plece sa se marite in America, sperand intr-o viata mai buna.

Dar visul american se preschimba in cosmar, cand Charlie nu se dovedeste a fi tocmai cavalerul pe cal alb, ci computeristul workaholic cu sora lesbiana ce-i face avansuri Danielei. Prezint toate aceste lucruri intr-o odisee tragicomica”, povesteste Saviana Stanescu. Regia este semnata de Benjamin Mosse. „Sa epilam spre vest” / „Waxing West” a aparut in Romania intr-un volum bilingv in 2005, editat de Teatrul Imposibil.