„Este un val care a început la referendumul pe justiție pe care l-am convocat anul trecut, care a continuat cu căderea guvernului PSD și apoi cu votul la alegerile prezidențiale”, s-a grăbit Iohannis să proclame chiar a doua zi după locale, când useriștii nu apucaseră să intre în sala cu saci și BES-urile procurorilor nu miroseau încă.

„Mai avem un pas pentru a încheia acest val de schimbare. Victoria de la locale trebuie confirmată la alegerile din decembrie (…). Doar în acel moment vom avea toate premisele care să permită României să se modernizeze cu adevărat.”

Cum s-a mai schimbat neamțul nostru de la un mandat la altul! Până mai an, apărea mai rar decât catalogul IKEA și, când își smulgea câte o vorbă dintre fălcile de tablă galvanizată, părea că-l dor toate niturile.

Acum are limbariță și viermi în fund. Nu e zi de la Mein Gott să nu iasă și să se exprime. Își trage nasul pe sub mască, dă haotic din mâini ca Pinocchio când învăța să se miște fără sfori, și vorbește. Nu se mai oprește. Pune etichete, trasează sarcini, croiește programe.

Cine îl zorește așa pe Iohannis? Cuvântul „val”, repetat insistent, ar trebui să ne dea de gândit.

Lumea întreagă este zgâlțâită de valuri: „val de islamism”, „val de terorism”, „val de imigranți”, „val de infectări”, „val de proteste”, „val de distrugeri”…

Răsturnată, răscolită de tăvălugul progresist, istoria însăși se mișcă în valuri din ce în ce mai devastatoare. Valuri care mătură tot, pregătind o nouă lume. O nouă ordine.

„Suntem într-un moment revoluționar, în care putem realiza ceea ce părea de neconceput”, proclama entuziasmat George Soros pe 11 mai 2020.

România nu poate scăpa de tsunami. Sunt mai bine de trei decenii de când i se minează digurile.

Ceaușescu rămăsese ultimul popic naționalist de pe pistă, țintă a tuturor bilelor globaliste. Ultimul obstacol în calea transfomării Europei de Est, teritoriu virgin, într-o piață de desfacere.

Și Ceaușescu a fost măturat de valul din 1989.

Vicleană și conștientă că jocurile sunt făcute, Securitatea a stat deoparte și a lăsat Armata să execute treaba murdară. Inclusiv crimele în rândurile civililor, menite să scoată din case o populație paralizată și abulică, ca figurație pentru marea Scenă a Revoluției care camufla lovitura de stat.

Nu se uscase încă sângele pe străzi când a început o nouă bătălie. Miza ei era ocuparea României. Și jumulirea ei. Față în față se găseau două găști fără scrupule.

De o parte, eșaloanele doi și trei din PCR și Securitate, pe baza vechilor relații dintre ele, au creat rapid o rețea ca un năvod în care au prins țara și au început să o exploateze cu frenezie.

Apărute direct de sub pulpana naționalist-comunistă a lui Ceaușescu, ele au încercat să își deghizeze puseurile de capitalism sălbatic sub o mască social-democrată vopsită cu picățele de autarhie economică și naționalism de paradă.

Să numim această tabără „naționalist-socialistă”. Sau „Jumulitorii Noștri”.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE