„De la sibieni” a devenit, în ultimii 15-20 de ani, un adevărat brand de marketing în piețele și magazinele din toată România.
Brânză de burduf, telemea, cașcaval, cârnați, slănină, șunculiță, caltaboș – toate prezentate ca fiind aduse direct din Mărginimea Sibiului, de la ciobani autentici. Realitatea este, însă, mult mai amestecată.
Ce au descoperit controalele la așa-zișii „sibieni”
Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor a găsit în mai multe rânduri produse etichetate „ardelenească”, „tradițională” sau „de casă” care proveneau, de fapt, din Ungaria, Polonia sau alte țări UE. Un caz mediatizat a fost cel al „șunculiței ardelenești” vândute în Piața Domenii din București, care era produsă în Ungaria.
La fel, analize de laborator au arătat că o parte din „telemeaua de Sibiu” sau „cașcavalul de oaie de la Jina” conținea lapte de vacă (sau chiar deloc lapte de oaie), deși era prezentată ca produs tradițional din zonă.
De ce funcționează păcăleala
Sibiu și Mărginimea Sibiului au o reputație solidă la lactate și mezeluri. Consumatorii asociază automat „sibieni” cu ceva autentic, de munte, făcut „ca pe vremuri”. Comercianții profită de această imagine: își pun denumiri precum „La Sibieni”, „Baciul Sibianul”, „Sibianca” și vând marfă la prețuri mai mari, chiar dacă originea reală este alta.

Sursa: Arhiva EVZ
Producătorii autentici din Jina și satele din zonă se plâng de ani de zile că această practică le strică piața și imaginea. Ei produc cantități limitate, cu costuri reale, în timp ce alții vând volume mari de produse industriale sau din import, ambalate frumos sub eticheta „tradițional”.
Nu totul este fals. Există și sibieni care își vând direct produsele
Există și producători reali din zona Sibiului care vând în piețe și magazine. Diferența apare la trasabilitate: etichetă corectă, date de identificare a producătorului, eventual atestat de produs tradițional. Când marfa este vrac, fără nicio informație clară, riscul de a primi altceva decât ți se spune crește semnificativ.
„De la sibieni” nu mai este o garanție automată de autenticitate. Este, în multe cazuri, un instrument de marketing.
Cel mai sigur rămâne să ceri originea exactă a produsului, să verifici eticheta (dacă există) și să eviți formulările vagi de tipul „tradițional”, „de casă” sau „ardelenesc” atunci când nu sunt însoțite de date concrete despre producător.