Opinii
Ce o face turcul milionar, evadat de la Rahova cu bilet de voie? „Sultanii” noștri s-au împiedicat în anchetă
Anunțul ministrului Justiției că va trimite Corpul de Control al MJ ca să facă anchetă la Administrația Națională a Penitenciarelor pare, după o lună, că a fost o vorbă-n vânt. Cine a facilitat evadarea turcului milionar Abdullah Ataș, ucigaș de polițist? S-a aflat pe unde e, dacă își bea cafeaua pe malul Bosforului sau s-a ascuns în munții Bulgariei sau Greciei?
Misterul acestei evadări spectaculoase de la Penitenciarul Rahova, cu bilet de voie, persistă. Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a promis anchetă, dar s-a luat cu lupta pentru pensiile magistraților, cu organizarea concursurilor pentru șefia Parchetului General, a DNA și DIICOT și nu ne-a mai comunicat nimic. Nici măcar dacă România are acord de extrădare cu Turcia. Vă spun eu: are! Așa ni l-au adus în țară pe Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană.
Nici Poliția Română sau Ministerul de Interne nu a mai oferit în această lună informații despre vreo posibilă localizare a lui Abdullah Ataș, sau identificare a unor complici care l-au ajutat să fugă peste graniță. Din prima zi ni s-a spus că sunt suspiciuni legate și de unii membri ai comunității turce din București, care ar fi dat o mână de ajutor la marea evadare.
Am rămas în amintire doar cu declarația chestorului Bogdan Despescu, secretar de stat în MAI: „Sunt mai multe ipoteze pe care le luăm în calcul, inclusiv că la trecerea din Bulgaria în Turcia să fi folosit documente false. Fac precizarea că nu figurează în evidențele poliției bulgare ca ieșit din țara respectivă”. Ulterior s-a spus că Ataș fie s-ar ascunde în Bulgaria, fie a trecut clandestin în Grecia.
Familia polițistului Gheorghe Ionescu, călcat cu mașina de turcul supranumit „regele veiozelor”, plânge. E șocată că nu s-a găsit niciun vinovat pentru libertatea furată de criminal în baza unui petic de hârtie. Turcul Abdullah Atas, condamnat la aproape 23 de ani de pușcărie, a executat doar 10 ani din pedeapsă și a știut că banul îi face viața ușoară în penitenciar.
Informații prețioase care fac ancheta și mai interesantă
Reiau ce am scris în editorialul publicat în 29 ianuarie pe marginea acestui caz de evadare cu permisie. Președintele Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), Cosmin Dorobanțu s-a făcut portavocea colegilor săi gardieni și a afirmat că se iau bani pentru favorizarea celor încarcerați. Nu neapărat pentru o evadare, spunea, deși eu afirm că a mai existat cel puțin una la fel de dubioasă, despre care am scris în EVZ. S-a petrecut la Jilava și nici atunci nu a căzut vreun chipiu din șefime.
Cosmin Andreica, președintele sindicatului Europol al polițiștilor, a avut și el o declarație interesantă cu privire la cazul evadării turcului, care ar trebui să fie un punct în ancheta Corpului de control din Ministerului Justiției. Spunea polițistul, la scurt timp după evenimentul din ianuarie, o informație extrem de interesantă : „În raport cu planificarea unei eventuale evadări, Ataș a mai cerut o permisie pentru 4 zile în luna februarie. Ceea ce demonstraează că el nu era sigur că planul pregătit urma să se materialeze în luna ianuarie (n.r. când i s-a aprobat permisia de 3 zile) și și-a luat o marjă de siguranță”.
Cea mai interesantă informația a apărut mai recent, când se presupune că ancheta de la Ministerul Justiției era în toi. Florin Stoica, secretarul general al Sindicatului Național al Personalului din Penitenciare (SNPP), a acuzat conducerea ANP, adică pe directorul general Bogdan Burcu, de o tentativă de mușamalizare a erorilor administrative: „Ataș a ieșit ilegal. Directorul general trebuia să semneze, iar în lipsa unei delegări clare către adjunct, actul este nul. Se încearcă acoperirea unei greșeli procedurale care a dus la pierderea unui condamnat periculos”.
Directorul general al ANP s-a încurcat în declarații
În ziua de 26 ianuarie, când s-a aflat despre evadarea turcului milionar, directorul general al Administrației Penitenciarelor, Bogdan Burcu a recunoscut public, într-o intervenție la tv, că el i-a aprobat permisia de trei zile lui Abdullah Atas. Ba mai mult, fiindcă presa avea deja informații solide, a adăugat că „e posibil să fi existat un aviz negativ al uneia dintre persoanele de pe circuitul de aprobare”, dar a explicat că, în ciuda acestuia, a decis să acorde permisia, respectând recomandările internaţionale care prevăd „măsuri progresive de contact cu comunitatea” pentru deţinuţi.
Bogdan Burcu ANP. Sursa foto: captură video
Cu mult tupeu, Burcu, acuzat și într-un dosar de hărțuire a unor subalterne, și-a schimbat însă poziția. Pe 13 februarie 2026, directorul general al ANP, Bogdan Burcu, a ocolit cum a putut un răspuns tranșant cerut de jurnaliști. De fapt, a refuzat să spună dacă semnătura de pe actul de permisie îi aparține sau dacă a existat o delegare legală a acestei responsabilități. Șă-și confirme, practic, prima declarație!
Reamintesc: Există la nivelul penitenciarului de detenție Comisia pentru stabilirea regimului de executare, care analizează și avizează propunerile de acordare a permisiei ca recompense, dar… Aprobarea finală vine de la șeful ANP sau al închisorii!
Să fim uluiți, deci, de ce anchetă grea fac cei de la Ministerul Justiției!? Și ca să nu fim prostiți până la capăt, cerem detalii și despre lipsa brățărilor de monitorizare a deținuților lăsați liberi.
Ce o face turcul milionar, evadat de la Rahova cu bilet de voie?
Din 2021 există o lege care prevede ca Inspectoratul General al Poliţiei Române, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Direcţia Naţională de Probaţiune să dezvolte sistemul de monitorizare electronică.
Este vorba despre montarea brățărilor electronice care să permită monitorizarea infractorilor care se află sub decizia unei instanțe (de control judiciar sau arest la domiciliu sau în cazul ordinelor de protecție), precum și a deținuților plecați în permisii. Numai că acest sistem electronic nu există și la Administrația Națională a Penitenciarelor, așa cum este la Poliția Română.
Bogdan Burcu, șeful ANP, numit la conducere în luna mai 2025, după ce a condus Penitenciarul Rahova, dă vina pe „greaua moștenire”: s-a arătat mirat că vechile conduceri nu au achiziționat brățări electronice pentru deținuții lăsați acasă în permisie. Nu a spus și dacă el, ca director la Rahova, a făcut demersuri către fosta conducerea a ANP pentru a rezolva această problemă sau de ce nu a făcut-o el atunci când a fost uns director general.
Ministrul Justiției și șeful de la Interne știu cine e vinovat, dar ancheta trenează
Radu Marinescu, ministrul Justiției, știe ce trebuia să facă angajații ANP și a spus-o: „Din momentul în care o persoană iese pe poarta închisorii fiindcă primește o astfel de permisiune se notifică Poliția. Deci structurile de ordine știu că deținutul merge în permisiune”.
În schimb, cei din Poliția Română spun că obligația lor este numai luarea în evidență a deținutului, să știe că este liber.
Bogdan Despescu, secretar de stat în MAI, vine cu precizările suplimentare, pentru că instituțiile din subordine nu au fost anunțate de lăsarea în libertate a lui Abdullah Ataș: „Persoana este obligată ca, imediat după ce a ieșit din penitenciar, să se prezinte la sediul de poliție de pe raza localității unde urma să ajungă. O altă obligație este de a se prezenta și la încheierea perioadei de învoire. Cu privire la ANP, tot cadrul legal stabilește că trebuie să ne informeze pe noi, respectiv două structuri, Poliția de Frontieră, care aplică un consemn valabil pe granița externă UE, și trebuie să informeze structura de poliție din localitatea unde a cerut învoire. Poliția ia act de aceste prezentări pe raza unei localități, consemnează acest lucru și informează ANP-ul”.
„Sultanilor”, arătați-ne că nimeni nu-i mai presus de lege și finalizați odată ancheta asta!
