Au incercat marea evadare, dar n-au reusit sa prinda cainii cu covrigi in coada din Germania, Franta sau Italia. Din intamplare sau pentru ca acasa oricum era mai rau, romanii au ajuns si in Portugalia. O tara mica, saraca, tocmai la capatul Europei.

Pana la aderarea blocului estic avea statutul de cea mai saraca din Uniune. Acum a urcat pe locul 18 din 27, dar portughezii traiesc si azi cu un complex de inferioritate. Asta nu-i impiedica sa-si respecte cele cinci pauze zilnice din orele de program si stilul de viata relaxat, in ritm de Fado.

Descurcareti, romanii s-au adaptat. Barbatii lucreaza in constructii, femeile fac menajul, cativa intelectuali de-i numeri pe degete, artisti si infractori, ca peste tot. Unora le place si s-au integrat perfect in stilul portughez, altii prefera sa stranga din dinti pe perioade determinate, cu gandul la intoarcerea acasa sau la plecarea mai departe, peste Ocean.

Putini au devenit celebri in Portugalia, si mai putini au reusit sa faca avere. Cei mai multi au o viata decenta, lucru pe care il vad inca imposibil in Romania. Vi-i prezentam incepand de azi, pe cativa dintre cei, probabil, 90.000 de romani care traiesc in Portugalia.

Visul portughez

Dan Caragea e considerat cea mai proeminenta figura printre intelectualii romani din Portugalia. Pastreaza rabdarea didactica a profesorului de portugheza de la Universitatea Bucuresti, si gratie acestei calitati, dar si a dragostei ce i-o poarta Portugaliei, e cel mai nimerit ghid pe care-l poti avea pe taramuri lusitane.

Avea 36 de ani in 1990, cand a plecat din Romania cu o bursa, si a nimerit intr-o Portugalie in plin avant economic. „Era de patru ani in Uniune, o tara inchisa, cu o intarziere considerabila fata de media UE.

Portugalia cunoscuse o deschidere dupa Revolutia lor din 1974, cand l-au dat jos pe Salazar. In 1982 deja se terminase haosul prin care a trecut si Romania din 1990 incoace. Dar tesatura economica si financiara privata exista.

Nu avusesera dezavantajul comunismului si, ca urmare, nicio alterare a valorilor. Revolutia lor nu a decapitat elitele, a fost o revolutie de catifea, care punea capat unei experiente totalitare”, isi aminteste Caragea cum a cunoscut Portugalia.

El venea dintr-o Romanie in care propria generatie il dezamagise, dar n-avea de gand sa ramana in Portugalia. Totusi, in anii ‘90, acolo era o prosperitate care contrasta izbitor cu realitatile din Romania.

„Lumea stia sa se distreze. Era o euforie pe care Portugalia nu o mai traieste deja de cativa ani. Cu ajutorul fondurilor de la UE s-au dezvoltat foarte mult retelele de drumuri, infrastructura. Anii ‘90 au fost cei mai fertili. In cinci-sase ani s-au creat un milion de firme si s-a intarit clasa medie. Au venit multi din fostele colonii portugheze, pentru ca era de munca in Portugalia. Toti cei care au avut un vis si l-au indeplinit aici”, povesteste nostalgic Caragea.

Romanul care i-a ghicit pe portughezi

In 2000, criza mondiala a atins si Portugalia. Escudo, moneda nationala, a fost inlocuit de euro. Asta a marit preturile si portughezii au inceput sa piarda ce au castigat in anii ‘90.

„In anii ‘90, un profesor castiga echivalentul a 2.000 de euro. Acum castiga tot 2.000 de euro, dar nu mai inseamna acelasi lucru”, povesteste Caragea.

In 2001 au inceput deja sa plateasca facturile procesului de aderare si odata cu asta a aparut migratia. Se estimeaza ca, in lume, sunt cam un milion de portughezi plecati la munca.

Cum nu putea sa mai predea portugheza, Caragea s-a orientat spre psihologie si IT. In 1993-1994 a condus o editura. Pana in 1998 a predat la Universitatea Moderna din Lisabona, apoi a facut doi ani naveta in Spania, unde a invatat sa lucreze intr-un program lingvistic pentru motoare de cautare.

Asta l-a ajutat sa-si deschida, in 2000, propria afacere la Lisabona, in domeniul IT. Cu un soft produs de francezi, care sorteaza textele dupa cuvinte-cheie, Caragea a uimit opinia publica portugheza la alegerile din 2005, cand a anticipat castigatorii.

A facut un fel de barometru de opinie, dar nu pe cetateni, ci pe articolele aparute in presa. Rezultatul studiului a sugerat favoritii si ei au fost confirmati prin vot.

Cel mai important ziar din Portugalia, „Diario de Noticias”, i-a consacrat doua pagini vizionarului Caragea si asta a trezit interesul pentru program si in mediul academic. Concluzia studiului facut de firma lui Caragea era ca presa construieste personajul politic, la fel cum publicitatea determina cumpararea unui produs.

Certificatul de casatorie nr. 1

Viata fostului profesor roman de portugheza s-a asezat pe un fagas normal in Portugalia. S-a recasatorit, are doua fete carora li se adreseaza in romana, dar i se raspunde in portugheza si lucreaza impreuna cu sotia, Ana Maria, la firma proprie. Castiga cateva mii de euro, un venit care-i permite familiei sale sa traiasca decent.

Au certificatul de casatorie nr. 1 eliberat de Ambasada Romaniei de la Lisabona si un statut de rezidenta permanenta in Portugalia, act ce se obtine de regula dupa 10 ani de asteptare. Vine des in tara, si asta il face sa se intrebe de fiecare data daca intoarcerea ar fi posibila, si daca da: „Ce as putea sa fac eu in Romania acum?”.


EMIGRATA DIN DRAGOSTE

„Sa sarutati Romania din partea mea!”

„Am venit aici din dragoste. Voiam sa ma marit cu un ministru al lui Salazar. Dar n-a fost sa fie, i-am daruit cativa ani din tineretea mea generalului Serbanescu, de mila”. Asa isi descrie casnicia nereusita decana de varsta a romanilor din Portugalia.

Magda Serbanescu isi ascunde cu cochetarie varsta, dar recunoaste ca e de aproape 60 de ani la Lisabona. Cunoscutii spun ca e trecuta de 80 de ani si ca de cand a plecat din tara, la studii in Elvetia, n-a mai pus piciorul in Romania.

A fost colega de liceu cu Regele Mihai. Ea era fiica lui Lazar Pandele, ultimul general de la Marasesti, el era doar „un elev slab”. Comunismul a prins-o departe, si de frica nu s-a mai intors nici la inmormantarea parintilor, rapusi la Canal in 1967. „Romania trebuie ca arata distrusa.

Nu ma mai intorc, ce sa caut?”, motiveaza si azi, dupa mai bine de jumatate de secol de exil, doamna Serbanescu. Spune ca inca mai preda stiintele politice si franceza si dupa cata vitalitate afiseaza poate fi crezuta.

Chiar daca pare desprinsa de realitatile romanesti de azi, doamna Serbanescu combate cu aplomb politica europeana, dar devine nostalgica intr-un punct sensibil: „Cand auzi Rapsodia lui Enescu simti ca esti roman si plangi. Sa sarutati Romania si din partea mea. Am acasa o cutiuta cu pamant romanesc, pe care mi-o vor pune in palma cand voi muri!”.


Pro si contra

Despre Portugalia: „Aici nu se petrec multe lucruri. Violenta e redusa, nu vezi betivi pe strada, oamenii sunt toleranti, viata e ca intr-un sat mare, un mic paradis. Sunt snobi, dar au o decenta care ii face sa nu trezeasca invidia si nu vor sa iasa in evidenta”.

Despre Romania: „A avut ideea intrarii in UE, dar e total nepregatita pentru ce va urma. Statul ar fi trebuit, inainte, sa-i invete pe oameni sa lucreze. Oamenii n-au nazuinte pentru ca sunt absorbiti de problemele zilei de maine. Asteptarea de la UE e eronata”.


Carte de vizita

O tara mica, dar cu trecut mare

Portugalia – republica
Capitala – Lisabona

Presedinte – Anibal Cavaco Silva (considerat cel mai bun premier intre 1995-2005)
Prim-ministru – Jose Socrates

Suprafata – 92.391 kmp
Populatie – 10,6 milioane – 60% din familii au doua case si cel putin o masina, 40% isi permit concedii in strainatate.

PIB – 203,4 miliarde dolari – 19.335 dolari/cap de locuitor – mare parte provenit din turism.
Salariul minim – 400 euro, mediu – 875 euro, pensia sociala – 300-500 euro, pensia unui licentiat – 1.000-2.000 euro, salariul unui profesor – 2.000 euro.

Moneda – euro
Limba – portugheza – vorbita in lume de peste 120 de milioane de oameni din fostele colonii portugheze.
Celebra si datorita: vinului de Porto, plajelor insorite, insulelor Azore si Madeira – paradisuri fiscale si de turism.


PRETURI

Ce faci cu cativa euro

O bere – cea mai ieftina e 1 euro si se poate bea chiar in inima Lisabonei, in Bairro Alto – cartierul unde petrec studentii.

O cafea – de la 1,20 euro la orice cafenea – „Pastiseria” – de pe orice strada a Lisabonei, pana la 3-4 euro la un restaurant de lux pe plajele Atlanticului.

O cursa cu taxiul de 15 minute, de la aeroport, maximum 15-20 de euro, in functie de distanta si bagaje.

Un drum cu metroul in interiorul Lisabonei – 0,75 centi.

Un drum cu trenul rapid pana in oraselele satelit ale Lisabonei – intre 1,2 si 2,60 euro.


DE VAZUT

Nu ratati Sangria, Fado si Porto

Se zice ca Portugalia inseamna Lisabona si Porto, in rest e peisaj. Si e pentru toate gusturile, fie ca preferati statiunile de lux din Algarve, livezile de portocali din Alentejo, rocile salbatice din cel mai vestic punct al Europei – Cabo de Roca – in care se sparg valurile Atlanticului, Estoril – statiunea refugiu pentru capetele incoronate izgonite din Europa sau zona viticola din nord, leaganul celebrului vin de Porto.

Cu o masina inchiriata sau cateva zeci de euro – gratie unui sistem bine pus la punct de trenuri rapide, autocare sau metrou – puteti vizita Lisabona, imprejurimile sau cele mai importante puncte din Portugalia.

Nu ratati impunatoarea manastire Jeronimo din Lisabona, constructie inchinata cuceririlor din secolul al XV-lea, Oriente, cel mai modern cartier al capitalei, construit dupa Expozitia mondiala din 1998, sa savurati un pahar de Sangria (bautura facuta din vin rosu cu portocale) si sa ascultati Fado (un fel de romante portugheze) intr-o carciuma boema din Bairro Alto (un cartier celebru al Lisabonei).