Grigore Cartianu: "Nimic nu ne lipseste mai mult decat romanimea de peste granita."
Saptamana trecuta, intr-un apel magistral si dureros, colegul Marius Draghici le transmitea romanilor care pribegesc prin tari straine: nu va intoarceti acasa!
Nu i-a fost greu sa gaseasca argumente zdrobitoare in favoarea demersului sau. Romania, acest istoric spatiu al ratarii, iti ofera la fiecare pas o mie de motive sa-ti iei bocceaua-n spate si sa te duci, sa te tot duci cat oi vedea cu ochii.
Ei, si tocmai de-aceea imi scot palaria si spun: romani de pretutindeni, ganditi-va sa va intoarceti acasa! Nu neaparat azi, nu maine sau poimaine. Dar ganditi-va ca intr-o buna zi veti reveni la glie. Va asteapta un parinte, un bunic, un copil, un prieten din copilarie. Va asteapta peticul de cer sub care ati crescut si pe care-l purtati in suflet oriunde v-ati duce.
Va rugam, intoarceti-va acasa! Veti aduce cu voi si invatatura pe care ati deprins-o printre straini, caci ati vazut multe. Ne veti invata si pe noi, cei ramasi acasa, sa pretuim mai bine munca, sa fim cinstiti, sa construim mai cu gust, sa nu aruncam hartii pe strada.
De aceea va zic: intoarceti-va, intr-o buna zi, acasa! Stiu, nu-i placut sa regasiti mizeriile care v-au impins la pribegie. Politicienii sunt la fel de cinici si de necinstiti, viata e tot grea, sperantele - desarte. Lor, celor ce ne conduc din limuzine de lux, le convine ca voi sa stati acolo, printre straini: trimiteti bani si nu creati probleme. Pentru ei, e mai simplu sa aduca in locul vostru chinezi, afgani sau vietnamezi - sunt ascultatori, tacuti, striviti de statutul lor de imigranti. Pe cand voi i-ati intreba: de ce?
Va rugam, intoarceti-va acasa! Avem nevoie de voi, dupa cum si voi aveti nevoie de noi. Daca sunt inca multe nedreptati, le vom infrunta impreuna. Si le vom invinge impreuna.Multi dintre voi veti veni de Paste, poate si de Craciun. Veti veni si veti pleca din nou, lasand in urma suspinele mamelor si scancetul stins al copiilor. Toti stiu ca pentru ei plecati, pentru binele parintilor si viitorul copiilor. Pentu ei patimiti, pentru ei va bucurati, pentru ei truditi din greu si indurati umilinte. Deseori va rupeti de la gura ca sa mai puneti un ban deoparte, sa aveti ce trimite sufletelor ce va asteapta in orasul prafuit ori in satul dintre dealuri.
Va asteapta parintii, va asteapta si copiii. Iar voi asteptati cu infrigurare un telefon sau o scrisoare, sa aflati ce mai e nou pe-acasa. Tresariti de fiecare data: daca s-a intamplat ceva? Suspinul batranei mame, oftatul batranului tata, vorbele parjolite de dor ale celor mici va rasucesc cutitul in rana, dar va stergeti lacrima din coltul ochilor si va ziceti: macar bine ca-i bine! Si va purtati spaima pana la urmatoarea scrisoare, pana la urmatorul telefon. Va cutremura gandul ca intr-o zi ati putea auzi, printre bocetele de-acasa: batrana s-a stins topindu-se de dorul tau! Sau: copilul n-a mai rezistat si si-a pus gatu’-n streang...
Va rugam, intoarceti-va acasa! Acum, la vara sau la iarna...