Zahei nu îşi regăseşte vederile, dar ştie, de la bun început, cum anume poate vedea din nou. Ignorată, obturată de cotidian, această intuiţie care i se dă din capul locului îşi găseşte confirmarea – singură divinitatea este cea care îi poate pune lumina în ochi, dar nu printr-un gest atotputernic, survenit ca un miracol în spaţiul public, ci printr-un fapt monstruos, petrecut intim şi incomplet. Zahei îşi zăreşte vederea, cu mâinile preotului olog petrecute în jurul frunţii, dar nu vede niciodată pe deplin.
Întregul articol poate fi citit şi comentat pe www.hydepark.ro.
Recomandările noastre
