Medicii de la Spitalul Cantacuzino au lăsat o tanară să nască in chinuri pentru ca doctoriţa care ii monitorizase sarcina timp de noua luni nu a fost de găsit. Din cauza acestei situaţii, Simona, o tanără de 26 de ani, a fost la un pas de moarte, cand l-a adus pe lume pe David.

Simona N., o tânără de 26 de ani, a fost la un pas de moarte când l-a adus pe lume pe David, acum doi ani. Niciun medic român de la Spitalul Cantacuzino nu a vrut să o ajute să nască pentru că nu era pacienta lui.

O doctoriţă indiancă a intervenit tocmai în momentul în care şi-a dat seama că nu se mai poate aştepta. Altfel, Simona nu l-ar fi putut ţine astăzi pe David în braţe. Copilul era mare şi poziţionat prost, aşa că Simonei îi era imposibil să nască nesupravegheată. Şi-a revenit greu după naştere. „O săptămână am stat cu perfuzii şi nu m-am putut ridica din pat“, retrăieşte Simona momentul. „M-a asigurat că va veni la spital“ Când a simţit că i-a venit sorocul, Simona s-a dus la spital. Aşa cum stabilise cu medicul ginecolog care o monitorizase timp de nouă luni, a dat un telefon să îl cheme la spital. Era prima oară când nu îi răspundea la apel. „La recomandarea unei rude am ales-o pe doamna doctor ginecolog Luminiţa Enache să aibă grijă de mine. Dânsa lucra la cabinetul de ginecologie de la Spitalul Floreasca, dar făcea şi gărzi la Spitalul Cantacuzino. M-a asigurat că atunci când voi începe să am contracţii puternice va veni la spital să mă asiste la naştere“, se revoltă femeia.

Simona s-a internat cu o săptămână înainte să nască. Din cauza mizeriei de la Cantacuzino, tânăra a intrat în panică încă din primele zile. „Cum o să nasc eu aici?!“, a început ea să se întrebe. Pe măsură ce zilele treceau, spaima creştea, căci medicii şi asistentele rareori se interesau de ea. „Într-o zi, i s-a făcut milă unui medic de mine şi m-a chemat să-mi facă o ecografie. M-a avertizat încă de-atunci că este copilul cam mare, dar ce puteam eu să fac?!“, spune Simona. Medicii nu o ajutau

Când a văzut că toată lumea o lasă baltă, Simona a hotărât să se externeze, pe propria-i răspundere. Seara însă au început contracţiile puternice şi s-a întors la spital. „În acel moment nu mai ştiam încotro să o apucăm, aşa că ne-am dus la Cantacuzino, unde mă familiarizasem. Tot speram că medicul care mă consultase nouă luni îmi va răspunde la telefon“, îşi aminteşte ea.

Odată ajunsă la spital, copilul împingea să iasă. Simona s-a panicat, iar medicii se fereau să-şi ia pe cap un caz greu.

„Aveam un copil mare, de 4,400 kg, care coborâse deja în bazin şi era poziţionat prost“, spune Simona. Toţi o îndemnau să-şi sune „medicul personal“ de la Spitalul Floreasca. Simona era moartă de frică. Dăduse deja zeci de apeluri, fără să primească vreun răspuns.

În cele din urmă, o doctoriţă indiancă a intuit că tânăra nu mai poate aştepta şi a băgat-o în sala de naşteri: „Nu are rost să o mai chinuim. Medicul nu-i va răspunde“. A leşinat după naştere

Pe masa de operaţie, moaşele au masat-o până când copilul de 4,400 kilograme şi 54 de centimetri s-a poziţionat corect. „Am pierdut mult sânge şi am avut dureri îngrozitoare. După ce s-a terminat naşterea, am leşinat“, spune Simona, care a rămas stoarsă de vlagă întreaga săptămână. Avea tensiunea mică, nu se putea ridica de pe scaun, nu putea mânca, nu putea alăpta. „În timp ce alte mame îşi ţineau copiii în braţe şi îi hrăneau la sân, eu stăteam cu perfuzii. În ultimele zile de spitalizare, ca să mă hrănesc totuşi cu ceva mai consistent, îmi dădea mama supă cu paiul“, povesteşte Simona.

Medicul Luminiţa Enache a căutat-o pe Simona a doua zi după naştere şi a felicitat-o că a fost curajoasă. „Era probabil fericită că n-am murit!“, spune Simona. Doctoriţa Luminiţa Enache nu a vrut să ne explice de ce nu a fost prezentă la naşterea pe care şi-o asumase şi a dorit ca discuţia pe care am avut-o cu ea să rămână confidenţială.

În prezent, medicul Luminiţa Enache lucrează la Spitalul Floreasca, în cabinetul de ginecologie, şi nu mai colaborează cu Spitalul Cantacuzino. DIAGNOSTIC EVZ O atitudine neprofesionistă CE S-A ÎNTAMPLAT. În cazul Simonei N. nu este vorba despre o culpă medicală. Medicul ginecolog nu era obligat de lege să o asiste la naştere. Atitudinea ginecologului care i-a monitorizat sarcina timp de nouă luni nu a fost însă una profesionistă. Dacă nu o putea asista pe Simona la naştere, medicul putea să-i comunice motivele şi să-i recomande un coleg de echipă, care să fi primit, măcar cu câteva ore înainte de naştere, date despre istoricul medical al pacientei. CE POŢI FACE.

Specialiştii ginecologi consultaţi de EVZ spun că o femeie care urmează să nască trebuie să ceară de la mai mulţi foşti pacienţi ai acestuia recomandă ri despre medicul care o va îngriji. De asemenea, este de preferat ca acesta să fie un angajat al spitalului, şi nu un colaborator. „În plus, nu strică să cunoaşteţi dinainte atmosfera din spital şi să vorbiţi cu medicul de un plan de rezervă“, recomandă medicul ginecolog Gheorghe Peltecu. Spre deosebire de alte femei care au avut naşteri grele şi ale căror cazuri au fost prezentate în EVZ, atât Simona N., cât şi băieţelul ei, David, sunt sănătoşi. CAZUL SIMONEI, COMENTAT DE UN DOCTOR GINECOLOG Trebuie să fii nebun să asişti toate naşterile  EVZ: După naştere, Simona a consultat mai mulţi medici ginecologi. Aceştia s-au arătat surprinşi de faptul că nu a născut prin cezariană un copil de 4,400 kg şi 54 de centimetri. Adrian Văduva: Faptul că cineva a spus după consumarea faptelor că a fost indicaţie de cezariană este „ciudat“. Această indicaţie se pune atunci când copilul este în burtă. Copilul de 4,400 era mare, dar dacă femeia are un corp generos şi un bazin potrivit, care nu arată modificări, poate să nască şi natural. Cezariana este o operaţie cu riscuri. Dacă mortalitatea la naşterile pe cale naturală e foarte mică, la cezariană este mult mai mare. Ce părere aveţi despre faptul că o pacientă este monitorizată nouă luni de sarcină, dar medicul nu o asistă la naştere? Toţi obstetricienii au cazuri de genul acesta, dar, dacă ai probleme sau eşti angajat în altă parte şi nu poţi să vii, trebuie să-i explici de la început pacientului. Trebuie să fii nebun să te angajezi total. Pacientul trebuie să ştie că există riscul să nu poţi să vii: eşti bolnav, ai un deces în familie, ai alte probleme personale.   În astfel de cazuri, la cine trebuie să meargă pacientul? La echipa de gardă. Eu le spun pacientelor ce persoane se vor ocupa de ele. Dacă femeia este în pragul naşterii, trebuie să laşi o persoană de legătură. Oricum, nu există să intri în sala de naşteri şi nimeni să nu se ocupe de tine! Există mentalitatea „nu intra pe cazul altuia“. Ca şef al echipei de gardă nu pot să nu urmăresc cazul lui „x“ sau cazul nimănui. Eşti obligat să ai grijă de toţi pacienţii. Nu i s-a făcut anestezie peridurală. Anestezia aboleşte durerea, iar durerea ne semnalează că lucrurile merg bine sau prost. Poate să semnaleze o ruptură uterină, iar dacă i-am abolit durerea pacientei, mă trezesc că se întâmplă o tragedie, iar eu stau relaxat.   Care ar trebui să fie atitudinea medicului faţă de pacienta gravidă? În cele 9 luni ai suficient timp să-i comunici pacientei tot ce ţine de modul în care se desfăşoară şi evoluează sarcina, cum va fi naşterea, cum trebuie privită lăuzia.   Doamna doctor Luminiţa Enache mai face gărzi aici? Nu mai face gărzi de multă vreme. De ce? Nu cunosc. A renunţat dânsa la dumneavoastră sau dumneavoastră la ea?

Am reglementat nişte lucruri cu echipa managerială, în baza unor dispoziţii legale. Medicii din afară vin, fac gardă, dar nu sunt şefi, ca să aibă răspundere totală. Am lucrat cu doctorul Luminiţa Enache în gărzi şi nu am avut ce să-i reproşez. REGULI NESCRISE

Nu există obligaţii legale, doar morale

Şeful Comisiei de obstetrică şi ginecologie din Ministerul Sănătăţii, profesorul Gheorghe Peltecu, afirmă că nu există nicio obligaţie legală care să le impună ginecologilor să fie alături de paciente atunci când acestea nasc, chiar dacă le-au monitorizat timp de nouă luni. „Există însă o obligaţie morală“, spune el.   Practica împământenită pe bază de „atenţii“ continue către medicii care urmăresc sarcina nouă luni îi determină pe cei mai mulţi doctori să asiste la naşteri. Atunci când, din diverse motive, cum ar fi congrese, şedinţe, probleme medicale sau familiale, medicii care au urmărit sarcina nouă luni nu pot fi prezenţi la naşteri, cei care sunt de gardă într-un spital cu secţie de ginecologie au obligaţia să intervină.