Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Sa te antrenezi intr-o camera improvizata si apoi sa aterizezi direct intr-o finala. Mai mult, la primul turneu televizat pe care il disputi, sa realizezi ceea ce in sportul tau se numeste perfectiune.
Desi noul castigator al Open-ului galez este Neil Robertson, englezul Andrew Higginson este omul pe care snookerul il cauta de foarte mult timp. De ce? Pentru ca a demonstrat tuturor ca mai intai stau munca si ambitia, si abia apoi talentul.
Si, mai mult, a demonstrat ca pana si cerintele materiale ale unui sport considerat elitist, cum este snookerul, pot fi compensate cu vointa si pasiune pentru joc.
Andrew Higginson este jucator profesionist de 12 ani, dar pana acum nu a participat la nici un turneu de anvergura. Mai mult, clubul in care se antrena Higginson, aflat intr-un mic sat englez, a ars din temelii anul trecut. Andrew insa nu a capitulat, si-a amenajat o mica incapere si a inchiriat o masa de snooker pe care sa-si poata continua antrenamentul.
Dupa mai multe incercari de a se califica la un turneu profesionist, a "prins" Open-ul Tarii Galilor. Norocos, interesant, surprinzator, dar mai ales spectaculos. O scurta descriere a lui Higginson, care a reusit la acest turneu si o performanta specifica marilor campioni: break-ul maxim. A fost momentul in care a demonstrat ca jocul sau nu e compus numai din noroc si precizie, ci si din ceea ce te face un adevarat jucator de snooker: autocontrol.
In finala, Higginson a reusit sa revina de la 2 - 6 la 8 - 6, cedand cu greu intr-un joc decisiv in care emotia a intervenit decisiv, parca abia pentru prima data intr-un turneu imens pentru el.
Daca nu era Higginson in acest turneu, sigur toti laurii ar fi fost culesi de australianul Robertson. Pentru ca Neil a trecut pe rand, de trei mari campioni ai snookerului, Stephen Hendry, Ronnie O'Sullivan si Steve Davis.
Si pentru ca, prin el, lumea incepe sa isi aminteasca de Paul Hunter.
Recomandările noastre
