Pe 5 iulie 1946, Parisul vedea prima oară un costum de baie indecent la vremea aceea, banal azi. Astăzi se împlinesc 63 de ani de când inginerul devenit creator de modă Louis Réard a lăsat audienţa de la o piscină publică din Paris cu gura căscată, când le-a prezentat primul bikini din lume.

Pudibonzii au fost de-a dreptul oripilaţi de dimensiunile „obraznicului” costum de baie, care lăsa o lume întreagă să vadă indecentul buric, ascuns tainic până atunci de femeile care mergeau la plajă. Erau patru petice triunghiulare care acopereau aceleaşi zone pe care le acoperă, mai mult sau mai puţin, şi astăzi.   În prezent, oamenii asociază de multe ori termenul „bikini” doar cu perechile de chiloţi sau cu slipul tanga, dar, la origine, termenul descria primul costum din două piese, mulat şi decupat, piesa de rezistenţă fiind buricul.

Doar o stripteuză a acceptat să-l îmbrace

Outfitul era atât de extravagant şi de scandalos încât Réard, „părintele bikinilor”, nu a reuşit să convingă niciun model să-l îmbrace pentru prezentare. Singura îndeajuns de lipsită de scrupule care a acceptat să defileze în minusculul costum de baie a fost o stripteuză, Micheline Bernardini.

Ideea revoluţionarului bikini i-a venit inginerului pe plajele de pe Coasta de Azur, unde a remarcat că femeile îşi rulează voluminoasele costume de baie cât pot de mult pentru un broz cât mai extins. A considerat bikinii ca pe o eliberare a femeilor, a doua după recentul sfârşit al ocupaţiei naziste.

Aceeaşi idee năstruşnică, de a dezgoli mai mult femeile la plajă, i-a venit, aproape simultan, unui alt creator de modă, Jacques Heim. Produsul lui avea cam aceleaşi dimensiuni, de unde şi numele sugestiv, împrumutat de la cea mai mică particulă a materiei, „Atome”.

Război de marketing pe cer

Deşi creaţia lui Heim a apărut cu câteva săptămâni înaintea bikinilor lui Réard, cel din urmă s-a dovedit mai priceput într-ale marketingului. Heim şi-a promovat produsul cu mesaje scrise pe cer, deasupra Cannes-ului, prin care îl proclama „cel mai mic costum de baie din lume”.

Louis Réard a apelat la aceeaşi metodă, numai că mesajul lui deasupra Rivierei franceze era „Bikini - şi mai mic decât cel mai mic costum de baie din lume”.

Numele celebrului costum este inspirat de un alt eveniment pe larg dezbătut la aceea vreme. Bikini este insula Atol din Pacific unde, cu câteva zile înaintea prezentării costumului de baie, Statele Unite au testat bomba atomică, dând naştere multor controverse.

În vogă, abia în anii ‘60

Totuşi, Réard a adus bikini prea devreme, extravaganta piesă vestimentară fiind mai degrabă un şoc decât un hit în 1946. Nici cele mai libertine femei nu îndrăzneau să se afişeze într-o ţinută atât de provocatoare. America era ca un balaur care arunca flăcări spre creaţiile lui Réard şi ale lui Heim, considerând orice femeie care ar purta aşa ceva ca fiind lipsită de decenţă. Europenii, în schimb, şi în special francezii, s-au obişnuit mai uşor cu bikini.

Fenomenul bikinilor a explodat în 1956, graţie actriţei Brigitte Bardot, odată cu apariţia sa din filmul „And God Created Woman”, în care vedeta purta slipul foarte jos pe şold, iar sutienul era cu câteva numere mai mic. Au urmat alte nume, care au întărit statutul bikinilor. În 1960, Brian Hyland le-a dedicat bikinilor şi o odă, hitul său „Itsy Bitsy Teeny Weeny Yellow Polka Dot Bikini” ajungând în top zece. Costumul de baie cu vedere la buric a fost „oficializat” în America şi de revista „Sports Illustrated”, în 1964, când a publicat prima copertă cu bikini.

Lycra a schimbat totul

Primul bikini modern era confecţionat din bumbac şi jerse. Lycra, numele companiei DuPont pentru spandex, le-a permis mai multor femei să poarte bikini, pentru că, acum, costumul de baie se mula perfect pe corp, nu se mai lăsa, nu se mai umfla, nu se mai strângea.

Primul bikini Lycra, un monokini topless, a fost creat de Rudi Gernreich în 1964 şi a fost un al doilea şoc, după cel din 1946. Anii ’70 au adus isteria fitnessului, motiv pentru care cele care îşi lucrau trupurile cu sârguinţă voiau să dezvelească tot mai mult la plajă, această perioadă fiind începutul bikinilor tanga sau string.

În anii ’80, costumele de baie dintr-o piesă au revenit la modă, însă n-a durat mult. În 1994, bikini a devenit „echipamentul” oficial al voleiului de plajă olimpic, decizie care a ridicat spectaculos vânzările de bilete.

EXCENTRIC

Mankini şi alte „kini”

Odată cu trecerea anilor, cuvântul „bikini” a fost interpretat, în mod hilar, ca fiind format cu prefixul „bi”, născându-se astfel numeroase variante. Astfel, dacă „bikini” este clasicul costum din două piese, monokini este cel topless. În funcţie de forma şi de „aria” acoperită, slipii pot fi tanga bikini sau string bikini. Seekini sunt costumele transparente, iar tankini sunt cele care în loc de sutien au un top.

Mankini este un costum de-a dreptul caraghios destinat bărbaţilor, cunoscut pentru apariţia sa într-un astfel de outfit fiind actorul Sacha Baron Cohen (foto). În antiteză cu modelele minuscule de bikini, pe care le poartă femeia modernă, este burkini, un costum destinat femeilor musulmane care acoperă tot corpul, mai puţin faţa, palmele şi tălpile.