Dansatoarea exotică Micheline Bernardini a fost primul model care a prezentat ceea ce Réard a numit „bikini”, inspirat de un test atomic pe care Statele Unite ale Americii îl făcuseră pe Atolul Bikini din Oceanul Pacific, la începutul acelei săptămâni.

Succesul a fost răsunător, iar Micheline a primit peste 50.000 de scrisori de la fani.

Deși meseria sa de inginer mecanic nu l-ar fi recomandat pentru o realizare revoluționară în domeniul vestimentației, Louis Reard s-a familiarizat cu moda lenjeriei intime feminine pe la începutul anilor ’40, atunci când a preluat afacerea de profil a mamei sale.

Ideea conceperii bikinilor i-a venit atunci când, aflat pe plajele din Saint-Tropez, a observat cum doamnele și domnișoarele își rulau extremitățile costumelor de baie pentru a se bronza pe o suprafață mai mare a corpului.

Inițial, intenția sa a fost de a realiza un costum de baie din două piese, care să nu mai acopere zona abdominală și spatele.

Bikini antici

În ciuda folosirii actuale a termenului pentru a desemna minusculii chiloți, cuvântul bikini se referee atunci la costumul de baie alcătuit din sutien și chiloți, indiferent de dimensiuni sau model.

„Într-un mozaic care împodobea o vilă siciliană de pe vremea împăratului Dioclețian, (286-305 d.Chr.), femei tinere care participau la probe de ridicarea greutății, aruncarea discului și sporturi cu mingea purtau și ele piese de îmbrăcăminte mai sumare.

Din acest motiv, personajele mozaicului au fost numite Bikini Girls. Costumații din aceeași gamă arbora și Venus, zeița frumuseții”, scrie publimix.ro.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric