Evenimentul Zilei > Actualitate > BICHIR: Unire cu pistolul la tampla
BICHIR: Unire cu pistolul la tampla

BICHIR: Unire cu pistolul la tampla

Florian Bichir: "Alexandru Ioan Cuza a fost ales dupa ce deputatatul Pisoski a amenintat cu sinuciderea."

Azi se implinesc 148 de ani de la Unirea Principatelor Romane. Altadata, aceasta era celebrata cu mare fast, mai ales in perioda comunista. Scribii Epocii de Aur jonglau cu istoria si, pentru a diminua rolul colosal al Regelui Carol I, au incercat hiperbolizarea vietii si activitatii lui Alexandru Ioan Cuza.

Al.I. Cuza a fost un personaj tragic al istoriei noastre. Tragic, dar demn. A stiut sa accepte detronarea, desi avea suficiente mijloace sa se opuna „monstruoasei coalitii”. A refuzat sa se intoarca in tara, tocmai pentru a nu provoca tulburari noului stat, desi an de an, pana la sfarsitul vietii, taranii care-l venerau il alegeau ba deputat, ba senator.

Cuza a iubit viata, a fost un fumator inrait, lucru care i-a daunat sanatatii subrede, si s-a inconjurat de sfetnici lacomi si corupti, precum belgianul Cezar Librecht, care din afaceri necurate a devenit putred de bogat si si-a construit un palat – actuala Casa a Universitarilor de pe strada Dionisie Lupu. Chefurile si legatura sa cu Maria Obrenovici, care i-a daruit doi copii si l-a urmat pana la sfarsitul vietii, i-au distrus imaginea publica, iar lovitura de stat si modul autoritar prin care a condus tara l-au facut nepopular. Nepopular in clasa politica, dar idolatrizat ca un justitiar de popor, de taranii improprietariti.

Merita sa amintim modul in care Alexandru Ioan Cuza a fost desemnat candidat din partea partidei nationale, lucru mentionat laturalnic in istoriografia noastra, facut doar de A.D. Xenopol si Pamfil Seicaru.

„Deputatii s-au adunat in seara de 3 ianuarie in casa lui Constantin Rolla. Discutiile au fost furtunoase. Nici partizanii taranilor si nici ai proprietarilor nu cedau. Mihail Kogalniceanu a incercat sa obtina o solutie tranzactionala (…), sfortarile sale au fost zadarnice. Furios, Kogalniceanu a parasit reuniunea, care a determinat si pe altii sa plece. In acel moment s-a produs un gest patetic: deputatul Nicolae Pisoski s-a asezat in fata usii, a scos un pistol si-a declarat cu o hotarare in glas, care nu ingaduia nici o indoiala, ca se va sinucide daca deputatii unionisti pleaca fara sa fi desemnat candidatul pentru tron. Cel care rostea aceasta amenintare, marturisirea unei fanatice credinte in necesitatea imperioasa a Unirii, era un om de 47 de ani. A urmat un moment de intensa emotie, determinata de o unanima reculegere, fiecare dandu-si seama ca vrajba dintre ei zadarnicea Unirea. Pisoski se asezase pe un jilt in fata sobei; pe fata lui era zugravita o nesfarsita tristete; privea flacarile jucause care mistuiau lemnele din soba, in mana dreapta tinea pistolul, parand ca asteapta sentinta. In salon domnea o tacere grea. Nimeni nu avea curajul sa rupa tacerea. Deodata, Pisoski rosti numele lui Alexandru Ioan Cuza”.

Istoria are ciudateniile sale. Cine stie ce se putea intampla daca nu era ales Cuza? Supravietuia noul stat, Romania, pentru ca Marile Puteri recunoscusera Unirea doar pe timpul vietii lui Cuza? Ajungeam gubernie ruseasca? Din fericire insa, istoria nu se face cu „daca”. Sa nu uitam ca totul a inceput de la disperarea unui om, care ameninta cu sinuciderea!

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News