Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Știți expresia „a pierdut Malaxa fabrica…”? Bunicul meu o folosea când voia să spună că oamenii au capacitatea de a-și reveni după cele mai dure lovituri sau după orice pierdere. Și adevărul este că Nicolae Malaxa este exemplul perfect de ieșire din orice necaz. Cele mai multe belele le-a atras singur, intrând în cele mai sulfuroase și periculoase combinații, dar capacitatea sa de a plăti pentru ieșirea din clinciuri l-a transformat într-o personalitate proverbială.

Pornind în 1928 de la atelier de fierărie la marginea Bucureștiului, Malaxa a ajuns în câțiva ani cel mai mare industriaș roman. Pentru asta nu s-a dat în lături de la nimic, a colaborat cu legionarii, a finanțat Partidul Comunist aflat pe atunci în ilegalitate, a vândut oțel naziștilor germani, finanțat foamea de venituri ilegale ale Elenei Lupescu și, când totul părea pierdut/naționalizat, a devenit consilier al prim-ministrului Petru Groza.

Fascinanta lui viață a făcut de curând obiectul unui articol amplu în Evenimentul Zilei - Miliardarul care a cumpărat România și a fugit în America. Fabuloasa poveste a lui Nicolae Malaxa, magnatul corupției și al industriei interbelice.

Cetățenia românului transfug, subiect de scandal la ușa CIA

Personajul principal al celor două documente pe care le publicăm azi este Nicolae Malaxa care, în 1948, cu fabrica naționalizată și devenită ”23 August”, cu bani transferați în străinătate când aa simțit că lucrurile se schimbă în rău după 1944, prinde o oportunitate rară: o plecare oficială la Viena, cu o delegație economică a guvernului Petru Groza.

Malaxa rămâne peste hotarele României Populare și ajunge în America. Aici reușește să câștige/cumpere susținerea lui Richard Nixon, viitorul președinte al SUA, cel mai controversat personaj al politicii americane de după Al Doilea Război Mondial.

Industriașul roman avea nevoie să schimbe viza sa de rezidență în cetățenie americană. Opoziția era imensă, motivul fiind colaborarea cu naziștii. S-a ajuns chiar la un proiect de lege făcut de Nixon și respingerea lui în Congres.

Spuneam că personajul principal al documentelor este Malaxa, dar cel mai important din poveste este Roscoe H. Hillenkoetter. Amiralul Hillenkoetter a fost primul director al CIA, din 1947 până în 1950, fiind practic cel care a administrat transformarea unui simplu Birou de spionaj în cea mai mare agenție de profil.

În 1948 și 1949, când un document ajungea la el însemna că persoana care l-a trimis era una cu credibilitate. De altfel, personajul care i-a trimis amiralului un material denigrator despre Malaxa rămâne secret, prin decizia CIA, și după atâta amar de vreme.

În ce costa materialul denigrator, într-un articol semnat de Walter Winchell, un ziarist care acoperea orice subiect, de la spectacole pe Broadway, la lumea interlopă sau încrengături politice. El a fost un ziarist ”sindicalizat”, adică materialele sale apăreau simultan în zeci de publicații.

Și acum să vedem cu a răspuns mesajelor amiralul care conducea spionajul american și articolul-portret făcut de Winchell magnatului român.

Documentul Malaxa

3 februarie 1949

În urma recentei noastre conversații telefonice, am făcut verificări cu privire la scrisoarea dumneavoastră din 19 decembrie 1948, adresată mie. Am fost informat că scrisoarea dumneavoastră anterioară, din 22 noiembrie 1948, adresată Agenției Centrale de Informații, a primit răspuns la 30 noiembrie 1948 din partea reprezentantului acestei agenții care v-a intervievat la 22 noiembrie 1948.

În ceea ce privește scrisoarea dumneavoastră din 19 decembrie 1948, constat că, din nefericire, aceasta a fost clasată, presupunându-se că, întrucât scrisoarea anterioară fusese confirmată, chestiunea fusese încheiată spre satisfacția dumneavoastră.

Regret că modul în care a fost tratată această chestiune v-ar fi putut provoca îngrijorare sau neplăceri.

Cu stimă,

Semnată și expediată la 3 februarie

R. H. Hillenkoetter Contraamiral, Marina Statelor Unite Director al Informațiilor Centrale

Notă pentru consemnare: scrisoarea din 19 decembrie a fost adresată amiralului Hillenkoetter sau generalului Wright ori [text redactat].

Memorandumul pentru DCI, «Corespondență și convorbire telefonică de la [text redactat]», datat 2 februarie 1949, a fost de asemenea restituit către I&S pentru arhivare. Așa că ne rămâne să citim doar textul unui articol de presă. Ce a discutat Hillenkoetter cu misteriosul expeditor rămâne un mister, dar cert este că Malaxa avea să obțină cetățenia americană.

Walter Winchell, New York:

Un balcanazist pe Broadway

În America, un om care sprijină toate partidele este lipsit de principii. În Balcani, un om de afaceri care nu pariază pe toate variantele este lipsit de bun-simț. În Balcani, aceasta nu este decât asigurarea unui magnat împotriva celor aflați la putere. Revoluția nu este o crimă, ci o speculație, iar singura cale de a evita o pierdere este să-ți acoperi pariul susținând toate partidele.

Balcanii nu au produs niciodată o figură mai tipică decât Nicolae Malaxa, care activează chiar acum la New York. Malaxa s-a născut în România, dar și-a făcut studiile inginerești în Germania. S-a specializat în locomotive și oțel. Aurul, în Balcani, este important fiindcă impune oțelul. Când regele Ferdinand a murit, România și-a ales, în 1929, primul guvern țărănist liber. Malaxa a intrat imediat în cabala regelui Carol pentru a-l răsturna. Când grupul lui Carol a revenit în România în 1930, doamna Lupescu și-a amintit de tânărul industriaș aflat în ascensiune și i-a acordat contracte generoase pentru materiale feroviare și muniție.

Legătura cu Göring și arestarea propriului director de uzină

Malaxa a hotărât să-și extindă pariul câștigător către alte stele în ascensiune din nord-vest. A luat legătura cu Göring. Prin influența sa asupra regelui Carol, acesta a cerut nazificarea industriei oțelului și a eliminat cartelul Vickers. Cum acțiunea se desfășura cam încet, s-a produs o coincidență ciudată: fostul director s-a trezit într-o dimineață încă înconjurat de oțel, însă de data aceasta sub forma unor gratii prevăzute în mod special cu o încuietoare. Nicolae Malaxa, industriașul oțelului, devenise acum stăpânul oțelului în România.

Göring a fost atât de recunoscător. În timp ce Varșovia, amorțită și însângerată, se smulgea dintre dărâmăturile sale contorsionate, în decembrie 1939 «Berliner Illustrirte Zeitung» a publicat un articol de trei pagini despre personalitatea și importanța lui Nicolae Malaxa. De ce nu? Chiar în orele dinaintea marșului armatei germane, în august 1939, ziarul oficial nazist, «Völkischer Beobachter» al lui Hitler, a găsit spațiu pentru a aproba activitățile lui Nicolae Malaxa.

Folosea aurul acolo unde dădea greș oțelul

Malaxa îl îndemna pe regele Carol să-i sprijine pe naziști și s-a oferit să le vândă fabricile sale. În realitate, Malaxa era atât de pronazist și progerman încât i-a șocat chiar și pe naționaliștii români. A oferit sume mari Gărzii de Fier; legionarii primeau posturi preferențiale la uzinele de oțel din Reșița. Garda de Fier s-a revoltat în 1941, pe motiv că guvernul român îi proteja pe evrei. Șapte mii de evrei au fost măcelăriți. Malaxa a fost arestat după înfrângerea Gărzii de Fier, iar fabricile i-au fost confiscate. Însă flerul lui Malaxa, care știe când să folosească aurul acolo unde oțelul a dat greș, nu-l părăsise: a fost eliberat în trei săptămâni și, ulterior, repus în drepturi, primind control suplimentar asupra unor fabrici și mine de stat.

Viza comuniștilor pentru a ajunge în America

În august 1944, România a fost eliberată. Malaxa, la fel de impersonal ca oțelul pe care îl fabrica, și-a oferit imediat serviciile Moscovei. Oamenii în ale căror trupuri oțelul său își găsise adesea locul au fost invitați să se simtă ca acasă în fabricile lui. Așa au și făcut. A câștigat încrederea deplină a comuniștilor și a primit aproximativ două milioane și jumătate de dolari drept compensație pentru o fabrică de țevi pe care aceștia o demontaseră.

Când o «delegație comercială» a plecat din România către Statele Unite în 1946, Nicolae Malaxa a insistat să o însoțească. Unii cred că «delegația comercială» a fost în mare măsură un pretext pentru vizita lui. Numai acest fapt este extrem de periculos. Reporterul dumneavoastră a fost informat din numeroase surse că este la fel de greu să obții un pașaport pentru a ieși din România precum i-a fost acestui reporter să obțină o viză pentru a intra în Rusia.

Pur și simplu un balcanic

Dar cel puțin acest Malaxa mi-a dat o idee. Poate că drumul către încrederea Rusiei este să fii certificat de nazistul Fritz Kuhn. Și, doar pentru a arăta că un reporter nu are nevoie de pașaport la fel de mult ca un industriaș, voi publica în curând relatarea unui martor ocular despre cele petrecute într-un lagăr de concentrare rusesc.

Malaxa a reușit să deblocheze un milion și jumătate de dolari într-o bancă din New York, o adevărată performanță. Este posibil ca nici avocații săi, nici guvernul Statelor Unite să nu fi avut aceleași informații ca reporterul dumneavoastră? În orice caz, Sullivan & Cromwell, firma lui John Foster Dulles, a renunțat să-l mai reprezinte în urmă cu câteva luni, la fel ca un distins avocat din Washington.

Un om atât de versatil precum Nicolae Malaxa nu este genul care să respingă o cauză populară.

Prin urmare, ce ar putea fi mai firesc decât ca același om care a colaborat cu naziștii și care se află aici cu o viză comunistă să apară brusc drept prieten și susținător financiar al Sionului? Ipocrizie, domnule Gallaher? Nu, pur și simplu balcanic, domnule Shean. (fost cronicar de Broadway, autorul face referire la cuplul de comici Ed Gallaher și Al Shean n.n.)

Domnul Malaxa are un istoric remarcabil de a se întoarce întotdeauna la banii săi. Nu poți scoate uzine siderurgice din România cu un pașaport. Comuniștii dețin acele uzine și, prin urmare, dețin inima domnului Malaxa. Marile companii americane nu au avut deloc succes în a obține plata pentru uzinele lor din România.

Dacă Malaxa poate crea impresia că poate face pentru ele tot atât cât a făcut pentru sine, probabil că i se vor propune afaceri atrăgătoare.

Pe Wall Street se șoptește că, dacă vrei să scoți ceva din România, ar fi bine să aranjezi o întâlnire cu domnul Nicolae Malaxa. Ei bine, până și naivii de pe Wall Street ar trebui să-și dea seama că Kremlinul are nevoie de un paravan industrial. Dacă domnul Malaxa nu s-ar bucura de cea mai înaltă bunăvoință a Moscovei, nu s-ar afla aici.

Iar ceea ce Moscova nu va livra Washingtonului, Malaxa nu poate livra Wall Streetului. Trezește-te, Wall Street, fii atent. Malaxa este doar o marionetă manipulată din spatele Cortinei de Fier. Răsplata, dacă va exista, va fi în ruble, nu în dolari.

În orice caz, vă rog să nu fiți șocați de această mică poveste despre Balcani pe Broadway. Mai presus de toate, nu-l numiți pe domnul Malaxa ipocrit doar pentru că a contribuit în același timp la Garda de Fier fascistă și la cauza sionistă. Fiindcă, dacă i-ați trimite domnului Malaxa un bilet în care i-ați spune că are două fețe, ați putea primi un răspuns disprețuitor, potrivit căruia și bancnota americană de un dolar are două fețe.

Sfârșit

Pagina 5

Aprobat pentru publicare la 30 iulie 2003 · CIA RDP80R01731R003100220080 0

Următoarea pagină din document este exceptată de la publicare.