Atacurile teroriste asupra Londrei nu se mai opresc. Din nou au fost preferate ținte ușoare și arme domestice, respectiv o dubă care a urcat trotuarul și a intrat în mulțime.

De această dată e vorba despre un mort și opt răniți, cel puțin, iar șoferul a fost capturat și a fost pe punctul de a fi linșat de mulțime. În vârstă de 48 de ani, acesta a fost arestat de poliție care l-a protejat cu greu de mulțime.

 

Atacul a avut loc după ora 12 noaptea în fața moscheii din Finsbury Park, pe Seven Sisters Road. Cei care au orchestrat atacul au vizat, de această dată, mulțimea de musulmani reunită la moschee în plin Ramadan. Consiliul Musulman Britanic a subliniat că duba în cauză a intrat intenționat în mulțime, premierul Theresa May consideră că este un potențial atac terorist, în timp ce primarul Londrei, Sadiq Khan, consideră că a fost un oribil atac terorist.

 

Identitatea atacatorului nu este încă publică. Există însă două ipoteze, care vorbesc și despre faptul că în respectivul vehicul s-ar mai fi aflat și alte persoane care ar fi coborât chiar înaintea lansării în mulțime. Formula clasică cea mai probabilă ar fi un atac al jihadiștilor care, de această dată, au găsit mulțimea care să le ofere cât mai multe victime în fața moscheii, în timpul Ramadanului. O altă ipoteză, subliniată de Consiliul Musulman Britanic, vorbește despre "o manifestare violentă de islamofobie". Comunitatea musulmană a cerut măsuri suplimentare de securitate în preajma moscheii, din frica de a nu se afla în fața unei răzbunări în oglindă în care persoane islamofobe locale au luat inițiativa unei răzbunări asupra credincioșilor musulmani.

 

Atacul a fost premeditat și a avut loc la sfârșitul slujbei, când lumea ieșea de la moschee. Ținta a fost de asemenea premeditată, comunitatea musulmană din Londra. Iar în oricare dintre cazuri, atacul terorist nu face decât să sublinieze că nimeni nu e sigur în fața jihadiștilor și a islamofobilor, că ura aduce ură și că un atac islamofob de tip Anders Brevik e la fel de condamnabil ca și unul jihadist împotriva credincioșilor integrați în societatea britanică și care se bucură de modernitatea și multiculturalismul din capitala Londra.

 

A pedepsi un concetățean de aceeași religie cu tine, musulmană, în plin Ramadan, pentru simplul fapt că nu-ți împărtășește ura și pornirile vindicative jihadiste și nici nu participă la lupta inter-religioasă pe care o scornești, cu uneltele morții, e un act profund reprobabil. A încerca să răzbuni viețile luate de jihadiști luând, la rândul tău, viața unor credincioși musulmani pașnici este de asemenea profund condamnabil. În ambele cazuri, două sunt lecțiile învățate.

 

Mai întâi, în Marea Britanie s-a dezvoltat o problemă structurală ce vizează așa numiții home grown terrorists, respectiv teroriști radicalizați sau convertiți pe loc, pe canalele virtuale sau în comunități marginale de jihadiști locali, cetățeni britanici care oricând își pot ataca semenii și care vor crea pe termen lung probleme fundamentale în Regat. În al doilea rând, se poate adăuga, fără nici un drept de apel, o breșă majoră de înțelegere sau acțiune a poliției și autorităților britanice, cele mai bune din lume la acest capitol, dar care, din diferite motive, au pierdut controlul acestui domeniu care afectează fundamental securitatea cetățenilor. În fine, soluția este conlucrarea și nu diviziunea comunităților religioase din Marea Britanie.

 

Să ne înțelegem: nu e vorba despre un blam adus poliției britanice. Dacă ea nu reușește încă să contracareze un asemenea fenomen, trebuie să realizăm că sunt puține instrumente și posibilități ca oricine să-l identifice. Un conducător legitim al unui mijloc de transport auto-radicalizat în orice formă nu poate fi identificat fără sprijinul masiv al populației și fără un instrumentar care frizează încălcarea drepturilor fundamentale ale omului. Nu poți identifica ce-i în mintea unui om, lup singuratic, mai ales când alege arme domestice și ținte soft. Însă ține de responsabilitatea oamenilor politici ca să își asume responsabilitatea de a comunica populației că trebuie să-și accepte mai multe riscuri în viața de zi cu zi, chiar dacă va plăti mai mult pentru propria securitate, ca rezultat al creșterii nivelului de risc în societatea contemporană.