Editura Polirom a lansat pe piaţă o nouă traducere din scriitoarea americană contemporană Joyce Carol Oates, romanul "Apa neagră".

Inspirat de controversatul accident de maşină al lui Ted Kennedy, romanul "Apa neagră" introduce cititorul în atmosfera unei Americi dinamice, intens politizate, aşa cum este ea văzută de o fată idealistă, educată, ambiţioasă, dar timidă şi nesigură. Kelly Kelleher îşi traversează mental, ca într-un şir de instantanee, prezentul şi trecutul, viaţa şi moartea. Stări şi sentimente contradictorii se succed şi se amestecă halucinant. Joyce Carol Oates este una dintre cele mai aclamate scriitoare americane contemporane. S-a născut în Lockport, statul New York, în 1938, şi a început să scrie de la vârsta fragedă de 14 ani, devenind faimoasă pentru talentul ei prolific şi versatil, abordând genuri foarte diferite - romane, povestiri, eseistică, dramaturgie, memorii şi poezie -, precum şi pentru stilul dens şi eliptic, ce explorează adesea aspectele cele mai întunecate ale condiţiei umane. La Editura Polirom au mai fost traduse anul acesta romanele "Violul. O poveste de dragoste" şi "Mândra fecioară". "Toyota închiriată, pe care senatorul o conducea cu atâta exuberanţă şi nerăbdare, gonea de-a lungul şoselei anonime neasfaltate, luând curbele prin alunecare, derapând ameţitor, când, deodată, fără nici un avertisment, maşina a ieşit de pe şosea şi s-a răsturnat în apa neagră şi învolburată, înclinându-se spre partea pasagerului şi scufundându-se rapid. O să mor oare? În felul ăsta? Era seara zilei de 4 Iulie. În alte locuri de pe insula Grayling, mai cu seamă de-a lungul coastei nordice, aveau loc petreceri, iar pe marginea şoselelor înguste, nisipoase, ce duceau către plaje, se întindeau şiruri de maşini parcate. Mai târziu, când cobora întunericul, aveau să fie focuri de artificii, un spectacol ostentativ, fulminant, într-o strălucire tehnicoloră, ca războiul din Golful Persic de la televizor. Se aflau într-o zonă nepopulată, lipsită de viaţă a insulei, cel mai probabil rătăciţi. Adunându-şi curajul, femeia îşi rotunjise gura ca să pronunţe cuvântul rătăcit. La fel şi cu prezervativul pe care îl purta în poşetă de cine ştie câtă vreme. Geanta ei de piele naturală, iar acum poşeta ei drăguţă de vară Laura Ashley cu model floral. De fapt, acelaşi articol îl avusese cu ea şi într-o geantă anterioară - o geantă uriaşă şi obscenă din paie, tivită cu piele roşie, care până la urmă s-a descompus de atâta purtat. Prezervativul era bine ambalat, eficient, avea un miros farmaceutic aseptic, ocupa puţin spaţiu. Putea măcar să-l atingă şi o făcuse nu o dată, în aceste multe luni, pregătindu-se să-l arate, pregătindu- se să sugereze oricui ar fi fost, oricărui bărbat, prieten, cunoştinţă profesională sau aproape străin, că e cazul să-l folosească sau să ia măcar în considerare ideea de a-l folosi. Erai pregătită pentru orice urgenţă, dar, în cele din urmă, nu reuşeai să vorbeşti, nu mai existau cuvinte. Se aflau, prin urmare, undeva într-o zonă mâloasă la ţărmul oceanului, pe insula Grayling, în Maine, la o distanţă de douăzeci de minute cu feribotul de portul Boothbay, în nord-vestul acestuia. Avuseseră o conversaţie plăcută, râzând împreună cu uşurinţă, ca nişte prieteni vechi, cei mai familiari dintre prietenii vechi, în timp ce Kelly încerca să-i susţină discret senatorului mâna tremurătoare, în aşa fel încât să nu sară peste marginea paharului de plastic cât mai rămăsese din vodca tonică pe care acesta o ţinea în mână în timp ce conducea, iar apoi, din senin, ca într-un film în care imaginile încep să se deruleze spasmodic, cu sughiţuri, zburând din cadru atât de neaşteptat, ce întrecea orice capacitate de a înţelege vreodată, şoseaua a zburat de sub maşină în viteză, iar ei se zbăteau pentru vieţile lor, scufundându-se în apa cea neagră ce împroşca parbrizul căutând să pătrundă înăuntru, ca şi cum ţinutul mlăştinos ireal care îi înconjura ar fi prins viaţă, întinzându-se după ei să-i devoreze. O să mor oare? În felul ăsta?"