Andrei Pleşu reaminteşte printr-o postare pe reţelele de socializare, faptul că, se împlinesc 28 de ani de când bunul său prieten Gabriel Liiceanu, a publicat articolul intitulat „Apel către lichele”.

La acea vreme, au fost dispute aprigi pe margine articolului  „Apel către lichele”, pentru că mulţi se întrebau cui îi este adresat acest mesaj. Unii avansând ideea că poate este o autocritică a autorului textului sau, că ”apelul"a fost făcut către toţi cei care au avut legături directe cu sistemul comunist şi, ca atare, să facă un pas în spate.

Recitind textul de mai jos, nu putem să nu ne întrebăm dacă poate fi actual şi în zilele noastre deşi, viaţa ne-a arătat că nimeni nu este imaculat indiferent din ce perioadă vine şi din ce domeniu de activitate:

„(...) Lăsați o respirație mai lungă între ultimul omagiu pe care l-ați scris, între ultima ședință în care v-ați exprimat entuziasmul pentru realegerea lui Ceaușescu la cel de-al XIV-lea Congres și adeziunea grăbită pe care ați venit să v-o dați în zilele în care timișorenii nu terminaseră să-și îngroape morții și în care sângele de pe bulevardul Magheru și din Piața Palatului nu se zvântase încă.

Nu mai strângeți o vreme, bărbătește, mâna colegilor voștri și nu-i mai priviți senini în ochi.

Lăsați să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiți o vreme stingheri.

Nu mai apăreți la televiziune.

Nu mai scrieți în ziare.

Nu vă mai ridicați glasul decât pentru o scurta căință, căci altfel îl ridicați din nou în minciună.

Lăsați cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiți o vreme vorbele “demnitate”, “libertate”, “conștiință”, “dreptate”, “popor”. Nu asasinați aceste cuvinte.

Renunțați la alibiuri morale spunându-vă că ați făcut neîncetat răul ca să puteți face din când în când binele.

Să nu vă fie frică, ci doar, din când în când, o lungă și insuportabilă rușine. Căutați un părinte care și-a pierdut în zilele acestea copilul și cereți-i iertare. Intrați în noul an meditativi. Și aprindeți o lumânare pentru cei morți și pentru voi.

Iar dacă veți da curs acestei chemări, veți înceta să fiți lichele și veți primi recunoștința noastră. Vă vom iubi", a scris Gabriel Liiceanu, pe 30 decembrie 1989.