ANDREI CRĂCIUN: "Cu neţărmuită înţelepciune, PNL conduce ţara spre culmi noi de împlinire spirituală şi materială."
Şi în fruntea partidului veghează Haşotti Puiu. Vicepreşedinte. Îi dăm cuvântul: „Noi avem o răspundere extraordinară. Şi, poate, câteodată în cazuri cu totul speciale, ar fi poate mai bine să facem o eventuală nedreptate decât să îngăduim o clară dezordine, o evidentă dezordine“. Agresorii sunt cunoscuţi: nişte militanţi anti-NATO de o ferocitate ieşită din comun, înarmaţi cu markere. După mărturia terifiantă a unui organ al legii, care a intervenit prompt pentru eradicarea mugurilor anti-NATO din sânul Timpurilor noastre Noi se pare că „anarhiştii“ posedau şi nişte „vopseluri“. „Succesurile“ - depline. Doar anarhiştii afişau tristeţea câinilor vagabonzi în căutarea lui Brigitte Bardot.
Şi cazul „cu totul special“ e ştiut: întâlnirea pe culoarul unic, pe faleză şi la ceas de seară, a unor licurici mici cu nişte Licurici mai mari. Au venit şefii, să dispară maidanezii de pe străzi, aurolacii din canale, să ascundem repede jegul sub preş! Apucături de gospodini ipocriţi. Nu dispare. Şi aşa, Haşotti Puiu închide cercul deschis de Iliescu Ion în ’90. Printr-o invitaţie elegantă la zdrobit (preventiv) figurile dubioase (se recomandă bărboşii precum şi foarte bizarii artişti avangardişti occidentali ajunşi, naiba ştie de ce, aici, unde, vorba poetului, se sinucide Dâmboviţa). Greşit. Haşotti Puiu nu închide niciun cerc. Pentru că în decembrie 1989 n-a avut loc nicio revoluţie.
Nimic decisiv nu s-a schimbat: poliţiştii se poartă ca miliţienii cu logică de pulan, securiştii au aceleaşi privilegii, mâinile murdare se spală continuu una pe alta, din justiţia şi spitalele României scapi întreg doar dacă ai noroc, preşedintele vede în jur doar comploturi, doar că făptaşii sunt alţii: „găozarii“, „ţigăncile împuţite“, „tonomatele“. Un avantaj tot ar fi: acum poţi să faci pamflet cu svastica în piept. Dar asta doar dacă eşti vicepreşedintele Senatului României. Senatul, acest for suprem al democraţiei româneşti. Loc de muncă şi pentru Haşotti Puiu, onorabil membru al Comisiei pentru drepturile omului. Îi dăm din nou cuvântul: „PSD întâi să ceară scuze pentru mineriadele care au aruncat România cu 20 de ani în urmă“. PSD solicitase demisia ministrului David Cristian.
Numai că, ghici ce? Nici David n-o să-şi dea demisia, nici PSD n-o să-şi ceară scuze. Iar ei, oameni cu extraordinară responsabilitate, vor avea grijă să ţină România cuminte la locul ei. Nicio clară dezordine, nicio evidentă dezordine nu e permisă. S-a înţeles, să trăiţi, tovarăşe Puiu!
Recomandările noastre
