N-are nici pe departe vizibilitate ca Mamaia, dar cu toate astea, în plin sezon, pe plajele sale, n-ai loc să arunci un ac. Primarul localității este departe de imaginea măscăriciului Mazăre din Constanța, dar stațiunea nu duce lipsă de turiști. Aproape că nu are niciun fel de reclamă. Comuniştii au promovat locul pentru turismul de masă al sindicaliştilor şi CAP-iştilor de dinainte de ’89. După Revoluţie, mulţi i-au prohodit sfâşitul, după modelul altor staţiuni balneo-climaterice, cum ar fi Herculane sau Borsec. Au greşit. Are până și propriul festival de muzică ușoară care, de 47 de ani, funcționează fără întrerupere, lansând noi şi noi vedete. Nămolul său rivalizează cu cel al celebrului Techirghiol şi apele sale sărate le concurează pe cele de la Sovata. Nisipul e la fel de fin și un șezlong este de patru ori mai ieftin ca pe litoral. Şi, da, poţi face nudism în deplin anonimat. Unde mai pui că, într-o oră şi un pic, ajungi cu maşina din Bucureşti. Chiar aşa, de ce ţi-ai face concediul pe marginea unei bălţi, undeva în mijlocul Bărăganului. Mai exact, la Amara!

O „mocirlă” de toți banii

Dacă te mânjești cu nămol sapropelic din cap până în picioare și arăți ca un negru hotentot, nu mai contează ca n-ai chiloţi pe tine. Nici nevasta nu te-ar recunoaşte, aşa nămolit cum eşti, iar pudicitatea, practic, nu-și mai găsește rostul. Domnul Ilie Udrea, un profesor pensionar din Bucureşti, în vârstă de 64 de ani, a devenit, de cinci ani, fanul A m a r e i . „Vin cu soția dimineața și plec seara. Pentru nămolul excelent și apa asta sărată vin aici. Nu sufăr de nimic, da’ îmi place aici mai mult ca la mare! E mai linişte… Cu un pahar de nămol, de doi lei, mă dau peste tot”, îţi explică domnul profesor alegerea sa de vacanţă, în timp ce aşteaptă să i se usuce noroiul de pe trup. P r a c t i c , nu-l costă decât benzina, apa minera l ă , cinci lei – cât este biletul de pe plaja Majestic, una dintre cele trei ale Amarei – şi, eventual, mititeii cu pâine şi muştar la doi lei bucata. Fostul inginer Spiridon Andrieş, alt coleg de generaţie, dar din Iaşi, vine doar de trei ani. Liniştea de aici îi prieşte şi nu-i lipseşte deloc gălăgia cluburilor din staţiunile de pe malul mării: „La vârsta mea nu mai contează distracția! Și cazarea mă costă doar 20 de lei pe zi, la hotelul Eclipsa…”. Pe un veteran al staţiunii îl găsim în faţa hotelului Lebăda. Traian Opriş, din Zalău, are 64 de ani şi din ’86 încoace n-a ratat o vară fără o „noroială” la Amara: „Io zic că e excepţional. Mâncarea e bună şi multă. Cazarea e confortabilă, la banii pe care îi dai. Iar pe nămol nu mai dau bani, că am învățat să-l iau singur de pe fundul lacului”, se mândreşte ardeleanul.

Liniștea și sănătatea sunt la ofertă

„Avem trei categorii sociale de turişti. 65% dintre ei sunt persoane de vârsta a treia. 70% din totalul oaspeţilor vin cu bilete subvenţionate de Casa de Pensii Publice. Practic, dintr-un bilet pentru 16 zile care costă 1.420 de lei la hotelul nostru de trei stele, se plătește doar jumătate! La două stele ar costa 1.372 lei…, preţ întreg. Oricum e foarte convenabil, la trei mese pe zi şi două proceduri medicale incluse, cum ar fi baia cu nămol şi baia galvanică”, spune Liviu Ionescu, managerul de 47 de ani, karateka cu centură neagră la „Kempo”, al Complexului Ialomiţa, recent modernizat.

Înainte de ’89, la Ialomița veneau, în principal, țărani CAP-iști. Azi, pensionarii reprezintă nucleul dur al turiștilor. O a doua categorie, ce reprezintă un sfert dintre clienţii staţiunii, sunt cei care vin prin agenţiile de turism, iar restul – cei care vin direct la recepţie. „Oricum, media de vârstă din complex este de 55-60 de ani, vara şi 65-70 în extrasezon. Pentru tineret nu avem atracţii. Vin mai mult în weekend, la plajă. Noi, aici, vindem sănătate!”.

Înainte de ’89, la Amara, veneau oameni în putere

„Am dat concurs ca să vin aici, în ‘84! Au fost 14 concureţi pe două locuri. Am luat eu şi cu bărbatu- meu!”, râde doctoriţa Dorina Pitea, unul din puţinii medici balneologi care încă îşi mai fac meseria în România.

Femeia a tratat, în 30 de ani, peste 100.000 de pacienți. „Asta, fără să mai pun la socoteală consultațiile uzuale”, se pierde în calcule doctoriţa complexului Ialomiţa. La Amara, reumatismul e boala de bază. „Tratamentul e complex: băi minerale sau nămol, kinetoterapie, masaj, proceduri de fizioterapie şi, neapărat, plimbări… Că, pacienții mei nu au doar o boală! Au «comorbidități», adică un complex de afecțiuni!”, explică doamna doctor secretul unei bătrâneţi fără dureri de articulaţii şi şale. „Media de vârstă a turiştilor- pacienţi bate spre 70 de ani şi avem o problemă… Medicii balneologi vor cabinete individuale în dauna staţiunilor. Le e mai uşor aşa…”, oftează managerul Complexului Ialomiţa.

Doctoriţa oftează şi dânsa: „Pe timpul lui Ceaușescu nu aveam, aici, așa mulți bătrâni. Sindicaliștii trimieau oamenii pentru recuperarea capacității de muncă. Erau oameni în putere! Pe atunci, pensionarii veneau pe cont propriu!”.

La plimbare cu Botezatu și Drăgușanca

La Amara, pensionarii cu pensii mici au exact acelaşi tratament ca şi cei cu dare de mână. „Aceştia, chiar, au prioritate la Casa de Pensii în obţinrea biletelor! Vin cu pensii până în zece milioane de lei vechi… Când vedem pe unul cu pensie mai mare ne facem cruce”, spun, în cor, managerul şi medicul. „Înainte veneau aici oameni mai sănătoşi. Acum, avem o populaţie mult mai bolnavă. Toţi sunt stresaţi şi au tensiune… Aşa era, oamenii, vroiau-nu vroiau, plecau în concediu”, îşi aminteşte doctoriţa Pitea.

Dar la Amara nu vin numai bătrâni, ci şi tineri şi chiar copii! Pentru aceştia, primăria a pus la dispoziţie un padoc cu patru ponei cu trăsurici, care îi plimbă pe pici gratis. Ieri, birjarul Adrian îi plimba cu mini-caleaşca pe doi frățiori preşcolari. Pe poneiul înhămat îl cheamă Botezatu. „El e armăsarul unui harem cu trei neveste pe care leam botezat: Drăgușanca, Bahmuțeanca și Tonciu!”, râde birjarul.

Un alt mit, cum că la Amara vin doar oameni de prin judeţele învecinate, ţi se spulberă în parcarea hotelului. Am văzut acolo maşini din Braşov, Suceava, Hunedoara, Vaslui şi chiar de Satu Mare!

Prețuri de trei ori mai mici ca pe litoral

Victor Moraru, primarul de 47 de ani al amărăştenilor, aflat la al patrulea mandat, nuşi vede capul de treabă, că Festivalul de muzică uşoară stă să înceapă. Cu toate astea, își face timp, în fiecare după-amiază, de câte o înămolire din cap până în picioare. Așa mâzgălit, stă mândru la pozat: „Sunt la a şasea şedinţă şi mă simt foarte bine! Îi invit pe toţi bucureştenii cu probleme de sănătate la noi, căci aici găsesc sănătatea!”. Spune că Amara nu trebuie considerată o staţiune bătrânicioasă: „De sănătate avem nevoie de când ne naștem! Lacul nostru are propietăți aproape ca la Techirghiol! Nu sunt multe în Europa ca el…”. În lac se poate înota lejer, mai ales că adâncimea maximă este de patru metri, iar cea medie, de trei. „Avem şi salvamari”, se dă mare primarul în timp ce zăboveşte la un beach- bar. O bere la halbă costă 3,5 lei, o sticlă la 0,33 cl între 5 și 7lei. De trei-patru ori mai ieftin ca la Mamaia.

Acum 25 de ani veneai la Amara cu pile!

Cel mai vechi om din stațiune este Gheorghe Franga, de 62 de ani, șeful restaurantului de la hotelul Lebăda, proprietate a Cartelului Alfa. S-a angajat aici din ‘75 și nu și-a mai schimbat locul de muncă. „Pe atunci era un turism social, prin sindicat. Acum, sindicaliști mai sunt doar 20%, restul sunt pensionarii care vin prin Casa de Pensii. Pe timpuri, biletele de odihnă și tratament se dădeau pe pile”, se bucură bătrânul cârciumar. Nea Gigi spune că, la masa din cantina sa, are trei categorii de meniuri: comun, de diabet și de „cruțare”, adică pentru cei cu tensiune ș.a.m.d. Ieri, la prânz, le-a servit „pretențioșilor” săi clienți supă cremă poloneză de pui și legume, iahnie de fasole cu purcel, salată de varză și chec. Seara urmează alt „festin”: mămăliguță cu brânză și smântână și pulpe de pui cu piure. Ca la străbunica acasă.