Alecu Russo, poetul care a cântat România. Basarabeanul a rămas în conștiința națională ca autor al unuia din cele mai frumoase poeme în proză, Cântarea României.

Alecu Russo a trăit puțin, asemeni unor alți mari autori basarabeni precum Alexei Mateevici, dar a ars ca o torță pentru iubirea de țară.

Alecu Russo - originea și ascensiunea

Alecu Russo s-a născut la Chișinău, la 17 martie 1819. Familia sa, Rusu, era una de viță, dar relativ scăpătată. Holera din 1829 a făcut ravagii, familia sa fiind afectată. După moartea mamei sale, în perioada epidemiei, tatăl lui l-a trimis la studii în Elveția. A studiat și la Vernier lângă Geneva. În 1839, a început să publice în limba franceză.

Revenit acasă, cu numele schimbat în Alecu Russo, a intrat în vâltoarea revoluționară de la 1848.  Asta, deși la 1841, era numit de către Mihail Sturdza, funcționar administrativ la Tribunalul Neamț. Datorită atitudinii sale de opoziție și spiritului revoluționar, a fost întemnițat la Soveja în 1846. A participat la marile mișcări revoluționare de la Iași, Blaj, Lugoj. A fost întemnițat în 1849, în Cluj. Aici, se va îmbolnăvi de tuberculoză.

Alecu Russo-memorialist și poet naționalist

Alecu Russo a fost un bun memorialist. A fost și un autor de articole de analiză și opinie, publicând în revista „România literară” susținută de Vasile Alecsandri. Russo nu era de acord cu opiniile curentului latinist, militând pentru limba română în forma sa vorbită, nu pentru latinizarea artificială a vocabularului și a scrierii.

Cea mai cunoscută operă a sa a fost „Cântarea României” din 1850, urmată de „Amintirile” din 1852.  „Cântarea României” a apărut în franceză la Paris, în „România Viitoare”. A existat o mare dispută atât în epocă dar și în posteritate asupra paternității respectivei opere. Ea a fost publicată anonim. În epocă, majoritatea au declarat că el era autorul. Dimitrie Bolintineanu a încercat să o versifice la 1858, dar nu a reușit. Versiunea românească a celebrului poem a apărut în „România literară” din 1855, în traducerea lui Alecu Russo.

Sfârșitul prematur

Alecu Russo a luptat cu tuberculoza care l-a măcinat. A scris numai în reviste, sperând să-și  adune în volume toate publicațiile. Din păcate, boala nu i-a permis să adune tot ce publicase în deceniul 1846-1856. A militat pentru Unirea Principatelor deși boala îl consuma. A mai apucat să trăiască alegerea lui Alexandru Ioan Cuza la Iași, pe 5 ianuarie 1859 și la București pe 24 ianuarie 1859.

A murit la Iași, la 5 februarie 1859. A fost înmormântat la Biserica Bărboi din Iași.