A existat „a treia cale” în succesiunea lui Nicolae Ceaușescu?

Momentul decembrie 1989 reprezintă finalitatea procesului istoric de îndepărtare a lui Ceaușescu de la putere. Istoriografia postdecembristă a reușit să arate că Nicolae Ceaușescu și grupul lui se identificau exclusiv cu ideea de comuniști români și de partid comunist. Oricine era contra lui Ceaușescu, era văzut înainte de 1989, fie „omul rușilor”, fie „omul Băncii Mondiale”. Am citit și am avut ocazia să cunosc oameni cărora Elena Ceaușescu le spunea clar: „să nu mai plece urechea la ce zice străinătatea”, respectiv  că „erau oamenii Băncii Mondiale”.

Comploturile anti-Ceaușescu: „cele două căi”: succesiunea cu acordul lui Ceaușescu și debarcarea

„Editura de Carte” a oferit publicului șansa de a citi mărturiile primului secretar personal al lui Ceaușescu, Constantin Boștină, „În ochiul ciclonului”. El a vorbit că succesiunea asigurată de Nicu Ceaușescu după Congresul XIV nu era decât o poveste, mai mult decât un scenariu. Se părea că acei fideli ai lui Ceaușescu l-ar fi urmat pe fiul lui cel mic, însă sperau la „slăbirea șurubului”.

Debarcarea lui Ceaușescu fusese gândită de o serie de militari, politicieni excluși din „Olimpul” puterii. Alții, deși dețineau funcții militare, politice, diplomatice sau chiar manageriale sperau la o schimbare de lider, nu neapărat de regim.  Mulți dintre ei visau la o aliniere a României comuniste la modelul „glasnosti-perestroika”. Nume ca Radu Nicolae (conandor), Ștefan Kostyal (general), Ion Ioniță (general, fost Ministru al Apărării și fost Vice-Prim-Ministru), Ion Iliescu (fost membru al CC al PCR, fost prim-secretar la Iași, director al Editurii Tehnice), Silviu Brucan (politician, diplomat), Nicolae Militaru (general) erau vehiculați în comploturi.

Toate aceste comploturi au fost cumva neutralizate, iar unii complotiști au fost eliminați, alții au făcut parte din cercul puterii instaurat în 1989. Era luată în calcul debarcarea prin forță, fie prin puci intern militar, fie prin atentat sau prin mișcări populare. Va reuși planul de acaparare a puterii în 1989, prin mișcarea populară de la Timișoara.

CIA bănuia că dizidența românească, atât cât era nu putea să preia puterea în stat și s-o gestioneze eficient! Debutul anilor 90 a dat dreptate americanilor!

Evident, în 1984-1985, puțini își imaginau o revoltă populară și căderea regimurilor comuniste în Est. Nici chiar CIA nu era convinsă că regimul comunist ar fi putut să facă implozie în Europa de Est! Evident, nu era sigur atunci că URSS se va prăbuși sub propria sa greutate! Așa se explică de ce americanii de la CIA nu au mizat pe dizidența anti-comunistă, deși au susținut activitatea lor, mai ales la „Radio Europa Liberă”.

Informațiile CIA arătau că dizidența românească nu avea „priză”  la marea masă a populației românești și nu s-ar fi putut impune democratic la conducerea unui stat eliberat de comuniști. S-a văzut în 1989, că, în ciuda revoluției populare, vechile structuri de forță și eșaloanele inferioare ale PCR au putut prelua puterea după 22 decembrie 1989, iar foști demnitari comuniști au ajuns în prim plan!

A existat a treia cale? A fost Vasile Patilineț cel care a dorit linia moderată „de catifea” așa cum, în 1989, s-a întâmplat la Sofia, Budapesta, Berlin?

Vasile Patilineț (21 decembrie 1923, Lupeni - 9 octombrie 1986, Kızılcıkorman, Provincia Sakarya Turcia) a fost până la începutul anilor 70 artizanul din umbră al tranziției de la regimul Dej, la regimul Ceaușescu. Reforma Armatei, Securității, administriației locale trecuseră prin mâna lui. Într-o ierarhie oficială, Vasile Patilineț era al 7-lea după Ceaușescu, într-una neoficială, era văzut ca „al treilea om”, evident, după Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer. A avut importante portofolii ministeriale (Materiale de Construcții -Industrie Forestieră, Mine-Petrol, ) în perioada 1972-1980.

În 1980, a devenit Ambasadorul României în Turcia, funcție în care s-a aflat până la decesul său într-un accident de mașină care a trezit suspiciuni. Comandorul Nicolae Radu afirmase că Vasile Patilineț a fost eliminat de către Securitate. Deși „dosarul Patilineț” nu a fost vreodată investigat în mod explicit, după 1989, comandorul Nicolae Radu a afirmat în fața Comisiei Senatului României pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 în data de 14 iunie 1995 că Patilineț a fost eliminat prin înscenarea unui accident în 9 octombrie 1986 și chiar prin împușcarea lui:

„Mi-a spus generalul Vasile Gheorghe, cel care era şeful Direcţiei a IV-a (a Securităţii – n.m.) – «Ce faci, domnule, pe grozavul? L-am terminat noi pe Patilineţ, dar pe tine!»”

Comandorul Nicolae Radu a afirmat că în 1984, urma să fie preluată puterea de către Ion Gheorghe Maurer, șef al statului, Ion Iliescu, secretar general al PCR, general Ion Ioniță Președinte al Consiliului de Miniștri. Să nu uităm că în 1984, încă nu venise la Moscova Mihail Gorbaciov. La Moscova, era la conducerea PCUS, Constantin Cernenko (student la Universitatea din Chișinău). Cernenko (1911-1985) i-a succedat la conducerea sovietică fostului șef al KGB Iuri Andropov, decedat în februarie 1984. Cum în 1984, complotul a fost anihilat în fașă, s-a trecut la izolarea și chiar la lichidarea unora din complotiști.

Se crede că Vasile Patilineț trebuia să întrețină canalele diplomatice cu Moscova pentru a se putea rezolva debarcarea discretă non-violentă a lui Ceaușescu.

CIA nu voia căderea lui Ceaușescu! Nici în 1984 și nici în 1986!

În 1984, Ceaușescu a sfidat URSS, trimițând delegația olimpică la JO Los Angeles, în timp ce URSS și alte state comuniste au boicotat Jocurile Olimpice. Nicolae Ceaușescu a fost decorat de Comiterul Internațional Olimpic, dar nu a reușit să fie mai vizibil. Rapoartele publicate de jurnalistul Alecu Racoviceanu în  Evenimentul Istoric arată că Nicolae Ceaușescu era dorit de americani la București, în ciuda faptului că se vehiculase ideea că ar fi fost grav bolnav și că ar fi urmată să moară. După ce zvonurile nu s-au confirmat, în 1984-1985, Ceaușescu a fost preferat de americani pentru că ei știau că ar veni un lider sau un colectiv de lideri care ar fi relansat linia cu URSS pe care Ceaușescu o sabotase din anii 60.

În 1984-1985, încă nu era clar că se putea prăbuși regimul comunist în Europa de Est! Practic, CIA, inclusiv pe 20 decembrie 1989 încă mai spera ca Nicolae Ceaușescu să plece singur! Asta înseamnă că ar fi putut rămâne în viață! URSS s-a prăbușit în perioada august-decembrie 1991, la 2 ani de la căderea regimurilor comuniste din Europa de Est!

Regretatul ambasador Ioan Donca a pregătit ultima vizită a lui Ceaușescu în Iran, 18-20 decembrie 1989!

Jurnalistul Dan Andronic, într-un articol din  Revista „Capital”, l-a intervievat pe regretatul ambasador Ioan Donca, diplomatul român care a pregătit vizita lui Ceaușescu în decembrie 1989 în Iran. Ceaușescu a urmărit scopuri strict economice și, evident, să se pună cmva la adăpost de ruși. Jurnalistul Dan Andronic a pus concluzia: Ceaușescu nu a dus nici aur în Iran și nici n-a dorit să fugă din țară!

Coroborate cele două dezvăluiri ale jurnaliștilor Dan Andronic și Alecu Racoviceanu din documentele CIA, respectiv, mărturia ambasadorului Donca arată clar: Ceaușescu încă miza pe americani și se temea de ruși!

Așadar, cine i-a eliminat pe Vasile Patilineț și Ion Ioniță?

Diplomatul Vasile Patilineț, aflat în primii cinci comuniști ai României și generalul Ion Ioniță (fost Ministru al Apărării până în 1976 și fost Vice-Președinte al Consiliului de Miniștri până în 1982 ) au fost eliminați. Patilineț și-a pierdut viața în accidentul de mașină din 9 octombrie 1986, iar Ion Ioniță (14 iunie 1924-27 iulie 1987) a murit din cauza unei boli incurabile care s-a agravat în ritm accelerat.

Era clar că americanii voiau să renunțe la Ceaușescu doar în condițiile în care la Moscova, ar fi avut cu cine să trateze! Ori, în 1984, la Moscova, Gorbaciov nu era în cărțile poziției nr.1 în partidul și statul sovietic deși fusese promovat pe plan intern în ierarhia PCUS și a politicii sovietice de prim eșalon atât de Andropov  cât și de Cernenko. Așadar, se pare că eliminarea celor mai influenți complotiști s-a făcut de către cei care doreau păstrarea liniei lui Ceaușescu și a regimului comunist în România. Numai că în 1985, Gorbaciov i-a distrus complet avantajele lui Ceaușescu după ce a fost dispus să discute cu americanii, o dată ajuns nr.1 în PCUS și URSS.

Deci, lichidarea lui Vasile Patilineț și lichidarea generalului Ion Ioniță au reprezentat, după tot ce se știe până acum,  o etapă esențială în debarcarea violentă a dictatorului Nicolae Ceaușescu și în înlăturarea regimului comunist.  Condițiile din 1989 erau cu totul altele decât cele din 1984-1986-1987!