– Pentru că eşti un ziarist care te manifeşti doar în spaţiul publicului din Vâlcea, te rog să ne spui câte ceva despre tine, un mini-CV profesional.

Am 33 de ani, iar în presa lucrez de vreo 15 ani, mai precis de la vârsta de 18 ani, când am terminat liceul. Prima dată am lucrat ca reporter la un cotidian din Vâlcea, iar din anul 2001 până în 2005 am fost purtător de cuvânt la Prefectura Judeţului Vâlcea. Pentru o scurtă perioadă am lucrat şi la Camera Deputaţilor, pe un post de consilier. În martie 2005 am decis să reiau activitatea jurnalistică şi să demarez în domeniu o afacere pe cont propriu. Aşa a apărut publicaţia bisăptămânală Ziarul de Vâlcea, la care sunt unic acţionar. În timp, publicaţia s-a specializat pe anchete şi dezvăluiri din lumea politică şi economică a judeţului Vâlcea şi nu numai.
Studii: Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu şi masterat în domeniul administraţiei publice.

– Instituţiile statului de la Bucureşti, şi mă refer aici la cele din subordinea Guvernului şi la cele îndrituite de lege să declanşeze anchete, sunt receptive la articolele de presa din provincie, atunci când acestea vizează acte de corupţie sau mări afaceri cu fond dubios?

Sincer, atunci când este vorba de subiecte minore se mai mişca lucrurile. Când semnalam fapte mici de corupţie, instituţiile abilitate mai reacţionează. Problema este că marii rechini, gen Roibu de la Oltchim, au fost şi încă mai sunt protejaţi de autorităţile locale şi guvernamentale. Am scris zeci de articole cu exemple concrete de devalizare a combinatului de la Râmnicu Vâlcea. Am avut documente din interior, dar şi de la oameni, buni patrioţi, din servicii. Aceştia erau revoltaţi de jaful generalizat de la Oltchim, coordonat de directorul general de la Oltchim, nemuritorul Constantin Roibu. Am scris la vremea respectivă degeaba, am avut senzaţia că strigam într-un deşert. Roibu construise un sistem intangibil de relaţii. Le-a aruncat la toţi politicienii vâlceni, indiferent de partid, câte-un os de ros, iar aceştia l-au protejat continuu în cei 21 de ani de mandat în fruntea combinatului vâlcean. Roibu a procedat la fel şi cu cei din justiţie. Mă refer la procurorii vâlceni, care l-au spălat în fiecare dosar deschis pe numele acestuia. Aşa a procedat şi cu judecătorii. Şi cum să nu fie aşa când, spre exemplu, soţul actualei procuror şef, Carmen Vamesu, este un om de afaceri care are relaţii comerciale cu Oltchimul, iar fostul procuror şef Teodor Tranca este cercetat de DNA într-un dosar de corupţie. Aşa că vă imaginaţi cine împarte dreptatea la Vâlcea. Roibu le-a închis gura la toţi! I-a cumpărat pe toţi! Parlamentarii vâlceni au lucrat în Parlament la legi în favoarea lui Roibu. Aceştia au fost recompensaţi cu: case construite copiilor sau contracte barosane pentru firmele în care erau acţionari. Ziarul de Vâlcea a trimis zeci de memorii referitoare la afacerile necurate de la Oltchim, la capusarea acestei unităţi economice de către firmele create la iniţiativa lui Roibu: Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Parlamentului României, Guvernului României, Parchetului Judeţean Vâlcea etc. Am fost chemaţi să dăm declaraţii, dar în cele din urmă nu s-a mai întâmplat nimic.

– Te-ai remarcat prin luptă mediatica pe care ai dus-o pentru a demonsta ca la Oltichim fostul management, patronat de Constantin Roibu, a distrus combinatul prin firme căpuşa şi prin acte de corupţie. Acum totul s-a prăbuşit, demonstrând că "Ziarul de Vâlcea" a intuit corect şi a prezentat informaţii corecte. Cum a fost bătălia asta, fiindcă un alt ziarist local, Gheorghe Smeoreanu, scria într-un articol că nu ai fost susţinut de nimeni, nici măcar de colegii de breaslă?

„Ziarul de Vâlcea” a fost singura publicaţie vâlceană care a scris zeci de anchete despre mafia de la Oltchim, despre modul în care s-a dezvoltat pe platforma chimică vâlceană o adevărată reţea de căpuşe economice, firme ale prietenilor lui Roibu, care, în timp, au contribuit la dezastrul actual. Căpuşele au fost foarte multe, le amintesc acum doar pe cele mai semnificative: Comchim (firmă patronată de actualul primar din Ioneşti-Valcea, Constantin Neagoie, fost maistru la combinat, devenit milionar în euro după ce a devenit furnizor al produselor Oltchim), Protectchim (patron: Nicolae Enache, fost inginer la Oltchim), Amitrans (firmă de transport, al cărei patron este fiul şoferului lui Roibu – contracte de milioane de euro cu combinatul), FCT Industrial (societate bănuită că fură curent de la Oltchim de ani de zile), Chemprochemicals (firma fiului lui Roibu, producător de vopsele peste gard de Oltchim, contracte nenumărate cu combinatul), Ardava (firma unui fost director din Oltchim, Constantin Vlăduţu) etc. Roibu a rezistat în funcţie 21 de ani pentru că a ştiut să danseze cu toate partidele care s-au perindat la putere. PDSR, PNŢCD, PSD, PNL, PDL, PC. Politicienii au muşcat momeala şi, iată, aproape că indolenţa lor a îngropat combinatul şi odată cu el economia unui judeţ întreg. Dacă schimbarea managementului s-ar fi produs în urmă cu 4-5 ani, cu siguranţă nu s-ar fi ajuns aici.
Pentru noi a fost o bătălie jurnalistică foarte grea. Fostul director de la Oltchim, Constantin Roibu, a turbat de furie când a constatat că nu ne poate cumpăra, că nu ne poate închide gura. Ne-a deschis 16 procese şi ne-a cerut în instanţă despăgubiri de zeci de miliarde de lei. A mers până acolo încât ne-a dat în judecată şi martorii din proces pentru a-i intimida şi a nu mai depune mărturii în fata judecătorilor. L-a angajat ca avocat pe Octavian Fieroiu, cunoscut în Vâlcea ca avocatul penalilor, fiind fostul avocat al interlopului Vasile Gorun, dar şi al fostului primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutau. Bineînţeles că l-a plătit din banii de la Oltchim.
Nu aveam cum să fiu susţinut de colegii de breaslă având în vedere că aceştia aveau că principala sursă de finanţare combinatul. Au participat şi ei în mod direct la devalizarea Oltchimului. Nu toţi, e adevărat, au mai existat şi voci care ne-au susţinut, precum ziariştii Gheorghe Smeoreanu şi Silviu Popescu. Ceilalţi au stat de şase la jaful generalizat şi când cineva a îndrăznit să spună sau să scrie ceva negativ de marele Roibu l-au împroşcat cu noroi, l-au pus la zidul infamiei ca pe cel mai mare infractor. Roibu a avut o armată de mercenari în presa locală şi naţională, armata plătită cu bani grei din combinat. A continuat să plătească presa care-i canta osanale chiar şi atunci când combinatul îşi plătea angajaţii cu trei luni întârziere.

– Ce crezi că se poate face la Oltchim acum, ca să nu moară şi combinatul acesta?

O privatizare transparentă, cu un investitor puternic, corect şi bine intenţionat poate salva combinatul. Totul ţine de priceperea specialiştilor din Guvernul României care vor negocia acest contract de privatizare. Oltchimul are potenţial tehnologic şi uman pentru a redeveni o unitate economică importanta pe piaţa europeană şi internaţională.

Te-ar putea interesa și: