Plecată acum trei ani din România, Francisca Catană povesteşte la ce se uită angajatorul canadian atunci când vrea să ocupe un loc de muncă şi cât contează pilele.

Francisca, 30 de ani, a emigrat în Canada acum trei ani, iar acum este pe cale să devină cetăţean canadian. Cum în România a lucrat ca jurnalist, nu i-a fost simplu să-şi găsească un loc de muncă într-o ţară în care criteriul de selecţie este experienţa în domeniu, iar 80% din locurile de muncă nu sunt anunţate nicăieri. "Nu orice fel de experienţă contează la angajare, ci experienţa pe care ai dobândit-o la un job în Canada. Dacă ai lucrat într-un magazin se cheamă că ai experienţă canadiană, dar aceasta nu te ajută cu nimic dacă aplici apoi pentru un job în inginerie mecanică, de exemplu, sau în orice alt domeniu", povesteşte tânăra care se ocupă acum de contabilitate. Recomandarea nu aduce jobul Din acest motiv, cele mai mari probleme în găsirea unui loc de muncă le au absolvenţii canadieni, dar şi imigranţii. Cercul vicios este spart prin voluntariat. Nu numai în România contează la angajare pilele şi relaţiile. "Doar că, spre deosebire de România, în Canada, relaţiile se bazează pe pregătirea profesională. De exemplu, am lucrat într-o firmă oarecare unde l-am avut coleg pe X. Dacă el pleacă la o altă firmă şi acolo se iveşte o poziţie mai bună decât am eu mă poate recomanda pentru acel post, pe motiv că sunt profesionist", povesteşte Francisca funcţionarea sistemului. Acest lucru nu-ţi aduce automat postul, ci doar îţi facilitează chemarea la un interviu. Dacă nu faci faţă interviului, relaţia nu mai contează. De asemenea, dacă ai trecut de interviu şi în primele trei luni nu faci faţă. Nu doar relaţiile sunt importante, ci şi recomandările de la fostele locuri de muncă. "Angajatorii sună referinţele furnizate. Pe mine m-au verificat inclusiv în România", mai spune tânăra. "Şefii canadieni nu urlă şi nu vorbesc urât" O altă diferenţă faţă de România ar fi aceea că în Canada, toţi muncesc şi nimeni nu bârfeşte, mai ales că este foarte riscant. "Chiar dacă oamenii muncesc, programul nu este infernal. Cam şapte ore pe zi la un birou, de exemplu, iar pauzele de prânz variază între jumătate de oră şi o oră şi jumătate. Cele mai multe firme au inclus în politica lor respectul faţă de ceilalţi, indiferent de poziţia ocupată. Şefii canadieni nu sunt ca cei români: nu urlă, nu vorbesc urât, mai ales că legile împotriva hărţuirii sunt foarte severe, iar când le fac reproşuri subalternilor o fac prin cunoscuta metodă sandwish. Adică, spun ceva frumos la început, expun apoi problema şi, la final, din nou ceva bun. Din asta angajatul trebuie să înţeleagă ce a greşit". Cât priveşte câştigurile, acestea depind foarte mult de firmă şi de poziţia ocupată. "Un simplu contabil ajunge la 40.000 de dolari canadieni brut pe an, circa 2.500 net pe lună, un IT-ist circa 70.000 pe an, iar o secretară 37.000. "Este importantă şi şcoala, dar un angajator te ia întâi pe baza experienţei. Cu cât ai mai multă, cu atât îţi găseşti de lucru mai uşor." FRANCISCA CATANĂ, contabilă, fostă jurnalistă În Canada, CVurile nu includ date personale legate de gen, vârstă sau naţionalitate. Diferenţa se face când stai cu angajatorul faţă în faţă 2.500 de dolari canadieni net pe lună este salariul unei contabile, în funcţie de experienţă şi de firma pentru care lucrează CITIŢI ŞI:

• O şansă la angajare pentru studenţii voluntari