„Închiderea Realitatea TV (ca urmare a neprelungirii licenței de către CNA) reprezintă un eveniment major pe piața media din România, care ar trebui analizat atent, dincolo de interesele partizane și emoțiile inevitabile.

Apărută în 2001 ca o televiziune generalistă, transformată rapid în primul canal de știri din România, Realitatea TV a influențat puternic presa autohtonă, impunând, în primii ani de funcționare, un standard profesional ridicat. În studiourile Realitatea TV au debutat și s-au consacrat jurnaliști importanți, s-au promovat politicieni care au influențat, în bine sau în rău, destinul României, s-au descoperit lideri civici și s-au dezbătut teme sociale majore.

Din păcate, în timp, relevanța stației s-a redus. Cauzele acestei evoluții sunt multiple. De la apariția unei concurențe puternice până la anumite decizii luate la nivel de management sau acționariat. Însă, dacă eliminăm detaliile contextuale și ne raportăm la fenomenul media în ansamblu, se poate observa că a existat în ultimii 10-15 ani și o presiune acută, agresivă și, uneori, de-a dreptul primitivă, a factorului politic asupra televiziunilor de știri.

Ca om care a înființat un grup de media și a cunoscut direct situația concretă a anilor 90 și de la începutul anilor 2000, am observat cum raportarea politicului la presă s-a degradat constant. În primii anii de după Revoluție, în ciuda tuturor dezechilibrelor perioadei, se manifestă un respect autentic pentru libertatea presei.

În acea perioadă, o atitudine critică într-un ziar sau la o televiziune era considerată legitimă inclusiv de către cei vizați. Treptat, însă, unii politicieni au decis ca în loc să-și asume și să-și îndrepte greșelile, este mai ușor să forțeze presa să le ascundă pe ale lor și să le “descopere” pe ale adversarilor.

În aceste condiții, media a devenit pentru mulți dintre liderii politici fie un aliat docil, fie un dușman care trebuie eliminat prin orice mijloace. Totul a culminat cu războiul total declanșat de Băsescu Traian împotriva oricărui grup de presă care îndrăznea să îl critice. Pentru cei care au uitat, reamintesc că, în disperarea de a elimina cu orice preț media independentă, Suspendatul a inclus jurnaliștii printre amenințările la siguranța națională!

În mod firesc, confruntate cu o agresiune de o asemenea amploare, unele instituții de presă au cedat și “s-au aservit”. Altele au început o luptă fără menajamente cu agresorul. Spre exemplu, adevărul obiectiv, verificabil de către oricine, este că grupul de presă pe care l-am fondat a avut o abordare critica în relația cu toți președinții din ultimii 30 de ani! Și nu a fost mereu singur în această luptă. În presa din ultimii 10-15 ani s-au impus și alți jurnaliști curajoși, capabili să spună adevăruri incomode. Însă în niciun domeniu instituțiile nu pot supraviețui bazându-se doar pe excepții.

Presa din România, mai ales cea de știri (expusă la presiuni) are nevoie de o solidarizare transparentă și principială pentru a-și proteja dreptul la libera informare și pentru a îndepărta stereotipurile negative atribuite tot mai des profesiei de jurnalist. Oamenii inteligenți, decenți, cu valori morale și bună credință nu sunt tonomate, nu sunt “slugi” ale niciunui patron! Sau “mogul”!

Însă, dacă rămân izolați, riscă să se piardă fiecare pe limba lui. Să asiste nevinovați și neputincioși la închiderea unor instituții de presă – uneori din cauze care nu au nicio legătură cu performanța jurnalistică. Așa cum susțin de mulți ani, cred că este nevoie de o platformă comună a ziariștilor români, reuniți într-o asociație profesională puternică, fără patroni, fără manageri, fără politicieni și fără interese ascunse. Dacă nu va apărea un astfel de proiect, presa în general va rămâne constant vulnerabilă la presiunile politice, administrative și economice. Sau la erori foarte grave de management.

Realitatea TV se închide. Raportându-mă la ceea ce a însemnat acest brand, regret sincer. Am fost de câteva ori în studiourile Realitatea și am fost primit într-o manieră civilizată, chiar dacă, de cele mai multe ori, viziunea mea a fost radical diferită de politica editorială a postului. Dar diferențele de opinii sunt esențiale pentru autenticitatea dezbaterii. Cine nu a descoperit acest adevăr simplu, nu face performanță nici în politică, nici în presă.

Înțeleg că va apărea o nouă Realitate. Foarte bine. Avem nevoie în România de cât mai multe surse de informare. Și ne-ar mai prinde bine încă ceva: un premiu pentru libertatea presei”, a scris Voiculescu pe blogul său.

Te-ar putea interesa și: