O coalitie amorala a decis suspendarea presedintelui legal ales al tarii.

Folosind metode pretins democratice, o coalitie ad-hoc de parlamentari romani, amorala si lipsita de orice principii, a decis, in pofida pozitiei clare a Curtii Constitutionale, suspendarea presedintelui legal ales al tarii.

Campania impotriva lui Traian Basescu, soldata cu acest rezultat catastrofic pentru destinul tarii ca membra a NATO si a Uniunii Europene, este riposta directa a oligarhiei nationalist-securiste la actiunile presedintelui legate de lupta impotriva coruptiei, desecretizarea arhivelor Securitatii si condamnarea regimului comunist ca ilegitim si criminal.

Prin curajul si perseverenta dovedite, Traian Basescu a devenit practic exponentul tuturor fortelor interesate in ruptura categorica si definitiva cu trecutul totalitar.

Toate grupurile care au beneficiat si beneficiaza de vestigiile acestui trecut il urasc pe Traian Basescu. Sa ne amintim de campaniile otravite purtate impotriva sa si a intiativelor sale in „Jurnalul National,” „Ziua”, mai recent „Adevarul”, nemaivorbind de mizeriile publicate in imundele publicatii peremiste „Romania Mare” si „Tricolorul”.

S-a nascut o alianta sordida intre baronii oligarhiei pesediste (Hrebenciuc, Iliescu, Geoana) si corifeii nationalismului pompierist gen Vadim si sustinatorii sai. Traian Basescu crede in adevar, transparenta si toleranta, deci exact in acele valori pe care le detesta cei care au votat pentru suspendare.

Imi amintesc de o discutie la Washington, in februarie 2005, deci la scurt timp dupa victoria domnului Basescu in alegerile prezidentiale, cand un deputat pesedist, fost ministru de externe in guvernul Ciorbea si astazi, intre altele, editorialist la „Ziua”, vorbea oracular despre necesitatea de a-l „debarca” pe cel vinovat de „tendinte cezariste”.

De la bun inceput, prin intoxicari si denigrari care de care mai perfide, s-a incercat confectionarea mitului Basescu drept „groparul democratiei”, vinovat de propensiuni „bonapartiste”. Absurda, falsa si obscena, analogia cu Lukasenko a fost repetata ad nauseam.

In fapt, dupa parerea mea, strategul acestui razboi de uzura impotriva lui Traian Basescu a fost si ramane impenitentul aparatcik Ion Iliescu. Pentru Iliescu si discipolii sai, bolsevismul ramane o forma mentala pe care nu pot si nu vor s-o abandoneze.

Ura lor impotriva lui Traian Basescu tine nu doar de lupte ideologice, ci si de zonele psihologiei abisale: nu-i pot ierta faptul ca a dovedit curajul despartirii de trecut, ca a devenit cel mai activ si magnetizant promotor al valorilor pe baza carora s-a creat Uniunea Europeana.

Profitand de fiecare ambiguitate a sistemului juridic, manipuland semantic prevederile Constitutiei, inventand culpe si scornind cele mai abjecte scenarii menite sa-l compromita pe presedinte, acesti oameni nu fac decat sa-si continue vechile metehne. Votul anti-Basescu a fost unul al infamiei, al oportunismului cras si al panicii.

El probeaza cat se poate de elocvent si alarmant prapastia dintre societatea civila, care se identifica tot mai mult cu presedintele Basescu, si o mare parte a clasei politice.

Cand spun societate civila ma gandesc, evident, la acele forte care sustin valorile tolerantei, decentei si civilitatii, deci nu la grupuri fundamentalist-xenofobe ori publicatii specializate in viziuni conspirationiste, antiliberale si antisemite. Inamicii lui Traian Basescu nu i-au iertat faptul ca a initiat si sustinut demersul Comisiei de analiza a dictaturii comuniste.

De la Dan Voiculescu la Ion Iliescu, de la Vadim Tudor la Sorin Rosca-Stanescu, de la fratii Roncea la „Noua Dreapta”, ca sa nu mai vorbesc de Relu Fenechiu, Ion Cristoiu, Mihai Pelin si Mihai Ungheanu, s-a nascut un val al refuzului asumarii responsabile a trecutului comunist.

Traian Basescu a facut-o, iar acest lucru este impardonabil pentru neocomunisti, neotribalisti, neosecuristi si amicii lor oligarhi. Se poarta in Romania o mare batalie politica si morala. Nu ma indoiesc ca vointa suverana a majoritatii poporului roman se va exprima ferm in favoarea lui Traian Basescu. Din acest punct de vedere, singurul care conteaza in perspectiva istorica, puciul parlamentar a esuat.

"Votul anti-Basescu a fost unul al infamiei, al oportunismului cras si al panicii. El probeaza cat se poate de elocvent si alarmant prapastia dintre societatea civila, care se identifica tot mai mult cu presedintele Basescu, si o mare parte a clasei politice." Vladimir Tismaneanu