În cinstea acestei femei minunate, în cinstea acestei neobosite căutătoare, dar și în cinstea muzicienei (armonizează acorduri idiș) și actriței Maia Morgenstern închinăm aici rândurile de mai jos, înlănțuite astfel în urmă cu cinci primăveri. Cadrul? Biroul Maiei, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat din București. Ia, luați aminte!

– Florian Saiu: Ce v-a atras și vă atrage mai mult – teatrul sau filmul?

– Maia Morgenstern: Iubesc și teatrul, și filmul în egală măsură.

– Ce priorități aveți în viață?

– Memoria părinților, sănătatea copiilor și această instituție care se numește Teatrul Evreiesc.

Legătura cu Constantin Noica

– Tatăl dumneavoastră a fost profesorul de logică matematică al lui Constantin Noica…

– Asta mi-au povestit prieteni de-ai tatălui meu. El mi-a dezvăluit puțin, dar să știți că, de câte ori a fost solicitat, a împărtășit din cunoștințele și înțelepciunea lui domnului Noica. Când nu era solicitat, stătea în banca lui și făcea traduceri, ca să aibă din ce trăi.

– Mama ce-a însemnat pentru Maia?

– Un reper la care eu mă raportez. Mama era cea care punea pâinea pe masă. Tata a fost dat afară, după ce-a venit din război, din lagăr, a intrat la Facultatea de Matematică, a absolvit-o, a devenit cadru universitar, apoi, pentru convingerile sale, pentru că spunea unde se greșește – atenție! – în anii ’50, semnala necunoscuta în ecuație, a fost dat afară din facultate. Și-a pierdut mințile! După lagărul fascist, după lagărul stalinist, a devenit student, a absolvit cu brio și a fost reținut în facultate. Eh, apoi, pentru că atrăgea atenția asupra greșelilor, fără să fie anti-comunist – Nu! -, el n-a fost membru de partid, dar nu anti-comunist. Afară în secunda doi! Așa că mama a fost cea care a susținut familia. Ea a fost unul dintre primii informaticieni din țară, de pe vremea când un calculator era cât camera asta.

Spaimele din noi

– Și, cu toate acestea, n-ați mers în direcția științelor exacte.

– Probabil că nu m-a dus mintea să fac matematică. Părinții m-au încurajat însă, mi-au fost alături și mi-au respectat alegerile.

– Să vorbim și despre marile întâlniri cu filmul, cu Mel Gibson!

– Tare a fost interesant, intens! Am avut parte și de controverse, dar și de aprecieri. Am primit premiul Academiei Europene de Film. S-a întâmplat demult, e adevărat, dar cu aceeași dragoste vorbesc și despre „Patimile lui Hristos”, și despre „Domnișoara Cristina”, film realizat după un roman de căpătâi al literaturii noastre, scris de Mircea Eliade. Aici, fantasticul, socialul, spaimele din noi și spaimele moștenite sunt foarte bine prinse.

Jurnal de lagăr

– Ce mai citiți?

– Amos Oz, Daniel Barenboin, Madeea Axinciuc. Încep, de obicei, mai multe cărți. Nici nu s-ar putea fără lectură. Uite o carte dragă mie, de Rózsa Ágnes.

Maia Morgenstern, în câteva cuvinte

• S-a născut la București, pe data de 1 mai 1962
• Are un băiat – actor talentat, Tudor Aaron (35 de ani) și două fete – Eva Lea Cabiria (20 de ani) și Ana Isadora (16 ani)
• A copilărit fără televizor, ascultând, în schimb, teatru radiofonic
• În 1980 a picat examenul la IATC și s-a angajat ca figurant la Teatrul Evreiesc
• În 1981 a intrat la Teatru, a absolvit în 1985, după care a jucat trei ani la Piatra Neamț
• Morgenstern – numele de familie – înseamnă, în limba germană, „Luceafărul de dimineață”
• În 2012 s-a înscris la Facultatea de Litere, secția Studii Ebraice
• În timpul filmărilor pentru „Patimile lui Hristos” era însărcinată
• Practică yoga, fiind încurajată, de la vârsta de 5 ani, chiar de tatăl său, și el practicant
• Este directorul Teatrului Evreiesc de Stat
• Visul secret al copilăriei – să fie balerină

Vorbă de duh preferată

„Ne pot lua ăștia demnitatea numai în măsura în care suntem dispuși să renunțăm la ea” – Mahatma Gandhi

Roluri în teatru:
a debutat pe scena Teatrului Evreiesc, într-o piesă în idiș, în rolul lui Puck, din „Visul unei nopți de vară”, de Shakespeare
Lola Blau – „Astă seară, Lola Blau”, de Georg Kreisler
Kathleene – „Parchează mașina la Harvard”, de Israel Horovitz
Ioana – „Acești îngeri triști”, de Dumitru Radu Popescu
Lucietta – „Piațeta”, de Carlo Goldoni
Electra – „Electra”, de Sofocle
Fata vitregă – „Șase personaje în căutarea unui autor”

Filmografie:

„Secretul lui Bachus”, 1984
„Balanța”, 1992
„Cel mai iubit dintre pământeni”, 1993
„Omul zilei”, 1997
„Patul lui Procust”, 2001
„Patimile lui Hristos”, 2004
„Orient Expres”, 2004

Premii:
UNITER – pentru cel mai bun rol feminin – „Medeea” din „Trilogia antică”
Les stars de demain – pentru rolul din „Balanța”
UNITER – pentru rolul „Lola Blau”