Vintilă Horia și „afacerea” Goncourt. Scriitorul simpatizant legionar și pro-nazist în perioada interbelică a fost demascat în Occident și nevoit să renunțe la Premiul Goncourt.

Vintilă Horia a rămas celebru în literatura universală pentru romanul „Dumnezeu s-a născut în exil”, apărut în anul 1960. Fiind în emigrație, a fost apreciat ca anticomunist dar trecutul său nu era așa de curat pe cât părea. Iar Securitatea va avea grijă să îi arate latura antisemită și pro-nazistă.

Vintilă Horia -  originea, studiile și trecutul de admirator al extremismului de dreapta

Vintilă Horia s-a născut la Segarcea la  18/31 decembrie  1915. Un văr al său, Caftangioglu a fost legionar, fapt ce a dus la confundarea scriitorului cu acesta.  De fapt chiar și numele de familie al scriitorului a fost Caftangioglu. Vintilă Horia fost diplomat antonescian la Roma  și la Viena în perioada 1940-1945, atașat cultural, trimis de Ministerul Propagandei. Vintilă Horia a scris în spiritul extremei drepte europene Și-a făcut „ucenicia” în mișcarea lui AC Cuza șase luni. Din 1937 până în 1941, a scris articole în revista legionară „Sfarmă Piatră”.

Într-un articol din 1938, asta în condițiile în care în septembrie 1935 fuseseră date legile rasiale din Nurnberg, Horia scria despre „europenismul superior al lui Hitler”. Căderea regimului Antonescu, venirea comuniștilor și finalul războiului îi găsesc pe soții Horia în Vest. După o perioadă petrecută într-un lagăr german, cunoscându-l pe Giovani Papini în Italia, Vintilă Horia începe să publice în reviste italiene. Deși nu a fost niciodată inculpat oficial, nefiind implicat direct în crime, pleacă în Argentina în 1948. Revine în Europa, în Spania în 1953.

Vintilă Horia - Premiul Goncourt. Comuniștii francezi și români contraatacă

Anul 196o îi aduce lui Vintilă Horia Premiul Goncourt pentru romanul „Dumnezeu s-a născut în exil”. Deși România comunistă dorea să fie primită în ONU și va începe să elibereze deținuți politici, cu apogeul la amnistia generală din 1963, Vintilă Horia nu a fost uitat. Regimul de la București, încă influențat de consilierii sovietici, dar având și un fond antifascist propriu, nu putea tolera ca un scriitor cu trecut antonesciano-legionar să fie premiat. Anumiți informatori ai Securității informaseră ofițerii lor de legătură că scriitorul era favorit pentru acel premiu. În 1946, Horia fusese condamnat de Tibunalul Poporului în contumacie la 25 ani muncă silnică pentru „crime de război” (conform Legii 312/1945).  Evident, regimul i-a făcut  oferta de a deveni aliat al comuniștilor. El a refuzat. Refuzul i-a asmuțit pe comuniști la contraatac. Scriitorul nu a mers niciodată la vreo ambasadă a României, de teama de a nu fi arestat.

Premiul Goncourt a fost primit în noiembrie 1960. Vintilă Horia a trăit la Paris în perioada 1960-1964.  Evident, comuniștii români au prieteni în comuniștii francezi. De dragul adevărului istoric, comuniștii francezi au fost în majoritatea lor în Rezistența Franceză. Tovarăși de ai lor au fost măcelăriți și torturați de cei pe care Horia îi glorifica în eseurile sale, adică de naziști. Așa se face că presa franceză (Le Figaro, L Humanite mai ales, jurnal comunist) începe să facă trimitere la scrierile antisemite și antidemocratice ale lui Horia din perioada 1937-1941 dar și de atunci până la finalul războiului. Scriitorul refuză Premiul. Totuși, regulamentul de acordare prevedea că premiul nu se poate retrage. Așadar, scriitoul nu a ridicat premiul, rămânând cu el atribuit. Un an mai târziu, la Milano în Italia, primește o medalie de aur.  Din 1964 și până la finalul vieții a revenit în Spania.

Mărturisirile scriitorului spre finalul vieții

Scriitorul a fost profesor de literatură în Argentina, Spania, Franța la universități celebre, la facultăți de literatură și jurnalism din cadrul acestora. În afară de conferințele din statele unde a predat, a conferențiat și în Italia și în Chile. Vintilă Horia a publicat în „Cuvântul Românesc” din ianuarie 1991 opinia față de textul din 1938. Evident, a spus că a scris articole contra lui Mussolini, când acesta a început să se apropie de Ungaria horthystă. A spus că a insistat în toată opera sa post-belică pe condamnarea nazismului. A spus că el consideră „afacerea” Goncourt o replică a comuniștilor români pentru că el nu a acceptat colaborarea cu regimul comunist român.

Vintilă Horia a murit la 4 aprilie 1992, în Spania.

Reabilitarea scriitorului de către Tribunalul Dolj

Tribunalul Dolj (scrie jurnalistul și scriitorul Mircea Canțăr din Craiova) Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal,  în hotărârea din 14 decembrie 2018, în spiritul jurisprundenţei Curţii Europene, l-a reabilitat pe scriitorul Horia Vintilă post-mortem.