Sursa: EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Este că, parcă a intrat dracu, Doamne, iartă-mă!, între ei? La politicieni mă refer. Prin metoda permutărilor ciclice, partidele nu se pot înțelege între ele, astfel încât să poată forma o majoritate parlamentară care să susțină un guvern.
Pentru cei care sunt familiarizați cât de cât cu istoria politică românească a ultimilor 36 de ani, sentimentul că s-a ieșit în mod nefiresc dintr-un anume tipar este din ce în ce mai pregnant. Insistența cu care partidele politice nu se mai înțeleg a depășit deja limita impusă de diferențele doctrinare. Ba chiar și pe aceea a loviturilor sub centură specifice luptelor pentru putere, să nu le zic pentru ciolan.
Apare din ce în ce mai clar faptul că partidele politice nu sunt lăsate de mâini nevăzute să se mai poată înțelege. S-ar putea crede că serviciile de informații românești nu mai pot ajunge la un acord prin care să-și împartă puterea. Greșit! Și ele sunt depășite și asistă buimace. Devine din ca în ce mai clar că bătălia pentru Palatul Victoria nu se mai dă în interiorul granițelor țării, ci între doua puteri, una mare, cealaltă, așa-și-așa: SUA și Germania.
Paralizarea României
Nu voi trece în revistă episoadele ușor de văzut sau de intuit ale acestui meci care scufundă țara în două uriașe pericole. Cel intern, economic, cel extern, al vidului de gândire în materie de politică externă. Suntem practic paralizați și periodic ni se administrează doze după doze de anestezic, nu cumva să ieșim din stare.
Așadar, este mult mai mult decât ne apare la prima vedere. Ca să înțelegem câte ceva, ne trebuie informații mai greu accesibile. Mai ales este însă așezarea celor văzute și celor mai puțin văzute într-un tablou care să ne dumirească ce este cu noi și către ce ne îndreptăm.
Explicațiile unui profesionist
O bună parte a acestui tablou a dezvăluit-o col. Tudor Păcuraru, fost sintezist al SRI, în interviul „Rețeaua de influență germană. Cum a sabotat Cvartetul de la Viena, armamentul american”, acordat postului Noua Tv. Reproduc mai jos, spusele unui profesionist de primă mână, specializat ani îndelungați în înțelegerea și redarea celor mai inaccesibile conjuncturi care formează de fapt Istoria:
„Povestea este destul de complicată și o să încerc să o prezint pe câteva fire narative simple și legate de actualitate. Din 1990, Soros n-a fost singur în România. A fost și o filieră franceză, a fost și o filieră germană și, evident, a fost și o filieră americană. Americanii au acționat prin Freedom House, au selectat intelectuali și i-au școlit prin Statele Unite și au constituit un lobby intelectual destul de valabil și care nu a făcut probleme, nu a creat stridențe politice.
Lobby german de un miliard de euro pe an
În mod similar, Germania a acționat constituindu-și un lobby cu ajutorul fundațiilor celor două mari partide din Germania: social-democrat, respectiv democrat-creștin. Aceste fundații s-au preocupat de formarea cadrelor simpatice, adică zâmbitoare către Germania, în toate țările din Estul Europei. Ele au fost și sunt finanțate, la nivel de un miliard de euro pe an de către statul german. Statul german își constituie astfel un lobby nedeclarat în statele care sunt vizate de investițiile germane.
Efectul este foarte bun și, aș spune, din punctul de vedere nemțesc, este foarte valabilă modalitatea de acțiune, mai ales într-o țară ca România, unde transparența fondurilor și a utilizărilor, în cazul ONG-urilor, este ca și absentă. Adică, în mod normal, într-un stat normal, un ONG ar trebui să publice anual un decont în care să spună: „Am primit atâția bani din străinătate, uite, cu asta am făcut aia, aia, proiectul ăla, proiectul ăla”; la noi nimica. Nu există nici măcar un singur organism de reglementare sau de supervizare a acestei jungle a ONG-urilor.
Conflictul achizițiilor militare și fondurile SAFE
Acum să vă explic cum au evoluat lucrurile în ultimii doi ani. În primăvara anului 2025, deci acum un an și un pic, Donald Trump a considerat necesar să blocheze ajutoarele militare către Ucraina. Cu acest prilej, Trump a ieșit în presă și a explicat că toată tehnica militară pe care o exportă Statele Unite are un comutator ascuns, un „kill switch”, Dacă îl supără lumea, el are pe birou un buton, apasă pe buton și gata: avioanele nu mai decolează, tancurile nu mai pornesc.
Evident, asta a produs consternare, fiindcă toată emisfera vestică este dotată cu tehnica americană. Evident, producătorii americani au început să nege. Europenii însă și-au făcut propriile lor cercetări. În urma acestor cercetări, încă de anul trecut, Comisia Europeană a decis că fondurile SAFE vor fi folosite pentru achiziția de tehnică militară europeană.
Aici au apărut problemele. Producătorii americani nu s-au supărat direct. Ei s-au mai confruntat cu asemenea obstacole. Din această cauză, de ani mulți, marii producători americani au divizii europene care operează sub alt nume. Și aceste divizii europene sunt integrate, sunt înregistrate în țările europene, plătesc impozite acolo, nu exportă capitalul ca la noi, așa, și lucrurile merg rotund.
Intră în joc agentura germană
La începutul lui decembrie, 3-4 decembrie 2025, domnul Bolojan a făcut o vizită la Viena. Era însoțit de Dominic Fritz, Siegfried Mureșan și Hans Martin Sieg. Ultimul, cetățean german, creierul german al Maiei Sandu și al lui Ilie Bolojan. Cu acest prilej, Bolojan a discutat o serie de aspecte politice, dar și unele aspecte de natură economică; nu s-au precizat care. Știu, din surse sigure, că a avut întâlniri la Viena cu concerne majore germane producătoare de armament. Nu am bani de avocați, nu voi intra în detalii.
Ilie Bolojan, mai catolic decât Papa
Adică, Comisia Europeană, la acel moment, tolera întreprinderile, marile concerne americane prezente prin subsidiare pe piața europeană. Repet, sunt întreprinderi înregistrate în țări europene, care plătesc impozite în țările europene, angajează din personal local, și așa mai departe. Nu puteau face oficial o diferențiere. Domnul Bolojan a făcut această diferențiere și a devenit mai european decât Comisia Europeană.
În februarie anul acesta, când a fost domnul Nicușor Dan în Statele Unite, a avut acolo o discuție discretă cu colegii de alianță strategică, care i-au pus în față minutele discuțiilor. Cu domnii Ilie Bolojan, Dominic Fritz, Siegfried Mureșan și Hans Martin Sieg. Din aceste discuții reieșea că toate fondurile SAFE urmează să fie reorientate exclusiv către întreprinderi fără capital american. Ceea ce a supărat la Washington-ul.
Cvartetul de la Viena: Bolojan, Fritz, Mureșan, Sieg
Și acum, momentul deciziei pe SAFE. S-a luat decizia la modul următor. Hârtiuța de la Ministerul Apărării a fost corectată de cine trebuie, adică de Cvartetul de la Viena. Ce au făcut cei patru instrumentiști?
În primul rând, au scos cu totul transportoarele blindate Piranha V din schemă. Piranha V se fabrică în România de niște ani buni. Militarii chiar au nevoie de transportoare grele pe roți din cauza faptului că sunt mai economicoase în întreținere și în exploatare decât alea pe șenile și, în plus, nu strică șoselele. Deci, le-au scos cu totul din schemă.
Mowag sunt americani!
Din ce cauză? Datorită faptului că ele sunt produse la Uzina Mecanică București de către Mowag. Mowag este o firmă elvețiană care le produce în Spania, deci într-o întreprindere din Uniunea Europeană. Dar Mowag este divizia europeană a General Dynamics Land Systems din Statele Unite. I-au scos pe americani din schemă într-o primă mișcare.
A doua mișcare a fost cu armele de infanterie. Tot NATO folosește calibrul 5.56 și noi folosim calibrul rusesc 5.45. Evident, chestia asta trebuie remediată. La fel. Au luat frumos armele austriece Steyr și le-au scos din schemă. Ca să aibă mai multe fonduri pentru alte proiecte, în principal către firme germane și în principal către Diehl, marele concern producător de rachete, și către Rheinmetall.
Steyr, trase pe dreapta
De ce au scos Steyr-ul? Pentru că practic se poate considera că este o firmă austriacă. Da de unde? De vreo patru ani de zile a fost cumpărată de americani, astfel încât a trecut pe lista neagră a lui Bolojan, care, cum vede capitalul american, cum i se pune vălul negru.
N-au îndrăznit să se atingă de Kongsberg, din cauza faptului că prin Kongsberg - Norvegia, noi am dobândit niște avioane F-16. Dar este vizat și Kongsberg, care ar trebui să furnizeze rachete de coastă. Kongsberg fiind divizia europeană a lui Raytheon, Statele Unite, aia care a produs rachetele Patriot. Este vizat, n-au reușit, și-au frânt deocamdată dinții.
Reactoarele de la Doicești
Furios pe faptul că n-a reușit să torpileze și Kongsberg, Cvartetul s-a gândit să torpileze proiectul de reactoare nucleare de la Doicești. Evident, toate chestiile astea i-au enervat pe cei din Statele Unite și, evident, Statele Unite și-au activat propriile filiere de interes, în principal social-democrate și foarte eficiente. Pe SAFE nu avem armă de infanterie, deci practic nu putem coopera într-o operație militară cu celelalte state NATO, fiindcă avem calibrul chinezesc și rusesc.
Cu transportoarele de infanterie o să rămânem cu alea vechi din 1977, producție românească cu blindaj de 10 mm, adică cu un pic sub o mitralieră grea, la o adică, un fel strecurătoare. Deci sunt niște chestii care ne jenează și în plan intern.
General Dynamics Land Systems, scoși din joc
În schimb, concernul Rheinmetall urmează să producă în România, la un preț destul de serios, mașini de luptă a infanteriei, Lynx, foarte bune, foarte frumoase, numai că întreprinderea care va produce aceste mașini de luptă, deocamdată, e în curs de construcție la Mediaș. Până acum, n-a produs nimic.
La fel, concernul Diehl urmează să producă în România o serie de elemente pentru rachetele Aster. Diehl are o fabrică la Brașov, o fabrică la Craiova, care se ocupa cu electrotehnica. Să aici, deranj: cei de la General Dynamics Land Systems au cooperare în curs de derulare cu Uzina Mecanică București și au fost scoși de pe firmament de către Cvartetul de la Viena.”
La masă, sau în meniu?
Ne-a apropiat colonelul Păcuraru de înțelegerea motivelor care au dus la o situație care pare fără ieșire, un fel de șah etern? Eu cred că da. Finalul meciului SUA-Germania desfășurat pe teritoriul României este unul greu de anticipat. Dacă miza nu ar fi soarta noastră, a copiilor și nepoților noștri, poate că ar fi un spectacol care merită privit ca spectacol pasionant.
Recomandările noastre
Evenimentul istoric
Ilie Bolojan și Petru Groza, o comparație istorică. Și o asemănare șocantă
