Dan Voiculescu, condamnat la 10 ani de închisoare în dosarul Privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare a scris pe blog o postare. În urmă cu un an el a fost încarcerat în penitenciar.

În 8 august 2014, completul de judecată de la Curtea de Apel Bucureşti format din magistraţii Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea i-a condamnat definitiv, în dosarul privatizării ICA, pe Dan Voiculescu la 10 ani de închisoare, pe Gheorghe Mencinicopschi, fost director al ICA, la opt ani, şi pe fostul ministru Sorin Pantiş la şapte ani de închisoare. Dan Voiculescu rămâne cu condamnarea de 10 ani de închisoare primită în dosarul ICA, după ce Curtea de Apel Bucureşti i-a respins, pe 6 ianuarie 2015, cererea de anulare a pedepsei, decizia fiind definitivă. Hotărârea a fost luată de un complet de divergenţă alcătuit din judecătorii Dan Lupaşcu, Isabelle Tocan şi Corina Cornelia Dăescu. În decembrie, Lupaşcu şi Tocan nu au putut să cadă de acord asupra unei decizii privind contestaţia, astfel că a fost format completul de trei, pentru o hotărâre definitivă în acest caz.

 

Postarea lui Dan Voiculescu

“A trecut un an de cand traiesc o noua experienta.

Gandurile mele se indreapta catre cei dragi.

In acelasi timp, regret enorm ca din cauza mea sufera 11 familii (ale celor inchisi nevinovati si care nu trebuie sa plateasca pentru lupta mea politica).

Aici am obtinut confirmarea ca legile naturii functioneaza perfect. Lipsa libertatii de miscare se compenseaza cu libertatea de constiinta. Efectiv, gandesti mai mult si mai bine.

Am realizat ca, din pacate, in viata ne acordam mult prea putina atentie, noua si celor pe care ii iubim.

Ne preocupa Eul nostru egoist, ne intereseaza exagerat de mult ce se intampla in jurul nostru si mult prea putin ce se intampla in interiorul nostru.

Cu alte cuvinte, lumea ne influenteaza viata in loc ca noi sa influentam lumea.

Am descoperit aici un prieten – poate cel mai bun prieten al meu din toate timpurile. Acum incerc sa-l cunosc mai bine si va voi spune candva despre cine este vorba.

Sper ca cei care ma dusmanesc sau au sentimente de invidie pentru realizarile mele sa-si fi satisfacut setea de razbunare si foamea de ura. Mai mult de atat nu le pot oferi.

Daca totusi s-au gandit ca ar trebui sa-mi fie si mai rau dupa lipsa de libertate, le spun ca mai rea nu-i decat moartea.

Problema pentru ei este ca eu imi vad moartea ca pe o noua nastere. Atunci cand fiecare dintre noi ne-am nascut, am parasit o lume (pantecul iubitei mame) si am intrat intr-o alta lume (caracterizati-o voi). La fel, cand parasim aceasta lume, ne nastem din nou pentru ca intram intr-o noua lume.

Deci: nici de moarte nu imi este frica.

Nu le pot oferi mai multa satisfactie, dar le doresc in schimb multa caldura.

Un ultim gand pentru familie si prieteni: imi este dor de voi.”