ULUITOR. Ce au descoperit cercetătorii despre regele George al III-lea, la 137 de ani de la moartea monarhului britanic

Câteva sute de scrisori redactate de regele George al III-lea al Marii Britanii, poreclit şi "regele nebun", confirmă faptul că monarhul a suferit de episoade puternice de nebunie în ultima perioadă a vieții.

Cu ajutorul unui sistem de analiza computerizată, cercetătorii au investigat scrisorile scrise de George al III-lea în timpul domniei sale de 60 de ani asupra Marii Britanii şi Irlandei, între 1760 şi 1820. Ei au comparat scrisori din perioade diferite ale vieţii monarhului, scrisori din tinereţe dar şi mai târzii, din perioade în care se simţea bine, cu scrisori redactate în perioadele de rătăcire, anunță Agerpres. 

Autorii studiului au programat un calculator să identifice 29 de elemente caracteristice ale exprimării în scris care diferenţiază între persoanele sănătoase şi cele cu afecţiuni psihice. Calculatorul a învăţat să analizeze elemente precum complexitatea structurii propoziţiilor, bogăţia vocabularului, variaţiile şi repetarea anumitor cuvinte şi apoi a căutat aceste elemente în corespondenţa regală, comparând schimbările manifestate în stilul de scriere. 

George al III-lea a fost un monarh preocupat de cultură. El a înfiinţat şi finanţat Academie Regală de Arte, a fost primul rege britanic interesat de ştiinţă şi a pus bazele unei veste biblioteci regale. Nu mai puţin de 65.000 de volume din această bibliotecă au fost ulterior donate către British Museum. 

Legenda înfiorătoare, apărută după moartea unei mari artiste a României. Cum a fost găsită în coșciug

Vreme extrem de rece în toată România. Temperaturi negative record în aceste regiuni

George al III-lea a fost însă şi regele considerat responsabil de pierderea coloniilor americane, care şi-au declarat independenţa în 1776. Această înfrângere a Marii Britanii se spune că i-ar fi afectat grav starea de sănătate. A început să treacă prin perioade recurente de boală fizică şi psihică în anii 1788 şi 1789 şi apoi în 1801. Până în 1810 starea sa psihică se deteriorase atât de mult încât nu-şi mai putea exercita atribuţiile regale, iar fiul său mai mare, George al IV-lea, a preluat puterea în calitate de prinţ regent. 

Mărturiile medicilor chemaţi să evalueze starea de sănătate a monarhului vorbesc despre "o completă alienare a minţii", iar soţia sa, regina Charlotte, i-ar fi spus unei confidente că George "deseori vorbeşte până la epuizare, iar în momentul în care îşi recapătă suflul începe din nou şi face spume la gură". 

"Regele George scria foarte diferit atunci când nu se simţea bine, comparativ cu perioadele în care era sănătos", explică coautorul acestui studiu, Peter Garrard, profesor de neurologie la St. George's University din Londra. "În perioadele maniacale am putut observa că folosea un vocabular mai puţin bogat şi mai puţine adverbe. El repeta mai rar anumite cuvinte şi am observat un nivel mai mic de redundanţă sau de prolixitate", a adăugat el.