Sfântul Evanghelist Ioan este cel mai tânăr dintre apostoli și cel mai apropiat de Iisus, la propriu și la figurat, de față la toate momentele importante ale activității Mântuitorului: alături de fratele său Iacob și de Simon Petru, la Schimbarea la Față pe Tabor sau Rugăciunea de la Ghetsimani, dar și singur, la picioarele Crucii, alături de Maica Domnului, când Iisus rostește:

 „Femeie, iată fiul tău”. I se spune și „ucenicul preaiubit”. Leonardo îl înfățișează la Cina cea de Taină cu capul pe pieptul lui Iisus. Evanghelia sa este ultima în ordine cronologică (Matei – cca. 43, Marcu – cca. 62, Luca – cca. 63). Scrisă în jurul anului 96, ea este total diferită de celelalte trei, zise „sinotice”, încercând să explice mai degrabă „mecanismele” duhovnicești decât să relateze. De aceea, lui Ioan i se spune și „Teologul”. A trăit peste o sută de ani. Spre sfârșitul vieții, nu mai avea altă predică decât: „Copiilor, iubiți-vă unii pe alții!”