Timpul se scurge mai rapid pe Marte. Provocarea neașteptată a viitoarelor misiuni spațiale

Un studiu recent arată că timpul nu are același ritm pe toate planetele, iar Marte este un exemplu clar. Potrivit cercetării, ceasurile amplasate pe Planeta Roșie ar avansa, în medie, cu aproximativ 477 de microsecunde pe zi terestră față de cele de pe Pământ. Diferența este considerabil mai mare decât cea măsurată pe Lună și ar putea ridica probleme serioase pentru viitoarele misiuni cu astronauți, informează livescience.com.

Programe precum Artemis, derulat de NASA, ar putea avea probleme

Cercetătorii au constatat că, privite de pe Pământ, ceasurile marțiene înregistrează un avans zilnic de 0,477 milisecunde. Deși pare neglijabil, acest decalaj devine important în contextul explorării spațiului și al ideii de a crea, pe termen lung, un sistem de comunicații, un fel de „internet interplanetar”, care să funcționeze în întregul sistem solar.

În următoarele decenii, prezența umană dincolo de Pământ este așteptată să se extindă rapid. Programe precum Artemis, derulat de NASA, își propun să pună bazele unor așezări permanente pe Lună, ca etapă intermediară spre Marte.

În acest context, stabilirea unor sisteme de măsurare a timpului adaptate fiecărei lumi devine esențială pentru navigație, coordonare și comunicare cu Terra.

Călin Georgescu își pierde urmăritorii. Declin neașteptat pe rețelele sociale

Exclusiv. Companiile românești cu pierderi record. Scenariile economice pentru 2026

Problema este că timpul nu-i universal

Conform teoriei relativității generale formulată de Albert Einstein, ritmul timpului depinde de intensitatea gravitației și de viteza de deplasare. În zonele cu gravitație mai puternică, ceasurile merg mai încet, în timp ce la altitudini mari sau în regiuni cu gravitație mai slabă, timpul pare să se scurgă mai rapid. De asemenea, viteza cu care o planetă se deplasează în jurul stelei sale influențează, la rândul ei, măsurarea timpului.

Toți acești factori fac ca fiecare corp ceresc să aibă propriul „ritm”. Un studiu anterior, publicat în 2024, arătase că ceasurile de pe Lună ar merge cu aproximativ 56 de microsecunde pe zi mai repede decât cele de pe Pământ. Pornind de la aceste rezultate, fizicienii Neil Ashby și Bijunath Patla, de la Institutul Național de Standarde și Tehnologie din Statele Unite, și-au îndreptat atenția către Marte.

Pentru calcule, cercetătorii au stabilit un nivel de referință pe Marte, echivalentul nivelului mării de pe Terra, cunoscut sub numele de „areoid”. Analizând diferențele de gravitație și de viteză orbitală dintre Pământ și Marte, au observat că, deși planeta roșie se deplasează mai lent în jurul Soarelui – fapt care ar încetini ceasurile –, gravitația mult mai slabă de la suprafața sa accelerează semnificativ trecerea timpului.

Marte. Sursa foto: NASA

Inițial, modelele nu au ținut cont de forma orbitelor

Marte are o orbită mai alungită decât cea a Pământului, iar această particularitate, împreună cu influența gravitațională a Soarelui și a Lunii Pământului, afectează măsurarea timpului. Lunele lui Marte, Phobos și Deimos, au un impact neglijabil din cauza dimensiunilor lor foarte mici.

După includerea acestor factori, analiza a confirmat că ceasurile de pe Marte avansează, în medie, cu 477 de microsecunde pe zi terestră. Surprinzător, această diferență nu este constantă: pe parcursul unui an marțian, ea poate varia cu până la 226 de microsecunde zilnic. Fluctuațiile sunt cauzate de forma eliptică a orbitei și de schimbările continue ale influențelor gravitaționale exercitate de corpurile cerești din apropiere.

Mai mult, cercetătorii au observat și variații suplimentare, de aproximativ 40 de microsecunde, pe durata mai multor perioade sinodice ale lui Marte – intervalul de timp necesar planetei pentru a reapărea în aceeași poziție pe cer față de Pământ.

Setarea ceasurilor pe Marte

Rezultatele, publicate la începutul lunii decembrie în revista The Astronomical Journal, oferă o bază importantă pentru sincronizarea timpului în viitorul sistem solar explorat de oameni.

Totuși, amplitudinea variațiilor face ca acest obiectiv să fie dificil de atins. În plus, modelele actuale prezintă o marjă de eroare de aproximativ 100 de nanosecunde pe zi pe perioade îndelungate, ceea ce ar impune ajustarea periodică a ceasurilor marțiene.

Cercetarea nu a inclus încă toate influențele posibile, precum oscilațiile lente ale orbitelor sau distribuția neuniformă a masei planetelor. Chiar și așa, studiul reprezintă un pas important nu doar pentru viitoarele misiuni spațiale, ci și pentru testarea teoriei relativității și pentru o mai bună înțelegere a naturii spațiu-timp.