Edilii din Timişoara au montat primele camere video la intersecţia străzilor Gheorghe Lazăr cu Circumvalaţiunii şi mai au la dispoziţie două săptămâni ca să monteze altele, în zece locuri din oraş.
Practic, cele mai circulate zone vor fi filmate, iar cetăţeanul va ajunge în ipostaza nedorită, de a fi filmat fară să i se ceară permisiunea. Reprezentanţii Asociaţiei Culturale Ariergarda se gândesc la măsuri de protest, dar încă nu şi-au definitivat o strategie. Unul dintre ei, profesorul Daniel Vighi, spune că „montarea camerelor video reprezintă o încălcare a drepturilor omului, între care se regăseşte şi cel la propria imagine“.
Ilona Mihăieş, preşedintele Centrului Regional pentru Democraţ ie, susţine că totul seamănă cu „big brother is watching you“. „Nu mi se pare normală prezenţa lor, avem destui agenţi de poliţie comunitară care ar putea sta în aceste intersecţii pentru a organiza circulaţia“, a declarat Mihăieş. Urmăriţi pe băncile şcolii La polul celălalt sunt timişorenii cărora ideea camerelor care monitorizează tot ce mişcă în oraş li se pare în regulă. „Nu mi-e frică de transprenţă, pentru că lupt pentru ea. E mai corect să fie camere pe stradă decât să- mi fie frică să circul noaptea“, este de părere Petru Olariu.
Doctorul Marius Nicolcioiu, vicepreşedintele Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, susţine aceeaşi idee: „Să filmeze tot, e foarte bine, poate că aşa vom scăpa de accidente şi infracţiuni. Este o metodă bună“. Dacă se ascund de camerele de luat vederi din stradă, nu scapă de urmărirea permanentă nici elevii, nici studenţii, nici dascălii. La Colegiul Bănăţean, camerele de luat vederi montate pe coridoare şi în clase au început să filmeze la finele anului trecut.
„Am un prieten care a plecat în Anglia la studii, şi acolo sunt camere la fiecare colţ, şi le urăşte, se simte ca la puşcărie. Noi nu suntem departe de această senzaţie“, spune Daniela Crăciun, elevă în ultimul an de liceu.
Recomandările noastre
