Doar bătrânii cu venituri mici îşi mai cumpără verdeaţă de la tarabe.
Ţăranii din pieţele bucureştene rămân cu marfa pe tarabe pentru că au un contracandidat puternic: supermarketul. Ieri, în marile pieţe erau mult mai mulţi vânzători decât clienţi. Majoritatea producătorilor susţin că şi „verdeţurile“ se vând foarte greu, pentru că „lumea a devenit mult mai comodă şi preferă să meargă în supermarket să cumpere tot odată“. Printre clienţii frecvenţi se numără, în mare parte, pensionarii.
În Piaţa Moghioroş, majoritatea clienţilor erau pensionarii, care cumpă- rau câte o legătură de pătrunjel şi câteva grămăjoare de urzici. Vânzătorii din Piaţa Sudului, în general romi, încercau să-şi atragă clientela fie cu rime, fie cu strigăte. Şi aşa, în una dintre cele mai cosmopolite pieţe din Bucureşti, puţini dintre cei care treceau pe lângă tarabe cumpărau legume. Zona era populată de comercianţi ambulanţi şi poliţişti.
Piaţa Norilor, una dintre cele mai mici din Capitală, era animată de puţini bucureşteni care luau, în principal, fructe. Şi Piaţa Amzei era ocupată, ieri, doar de comercianţi. Vânzătorii din piaţă au spus că zona este una foarte săracă, pentru că „90 la sută dintre locuitorii din zonă sunt pensionari“. În Obor, mulţi dintre cei care intrau în piaţă erau în tranzit. Totuşi, producătorii din zonă au spus că, de câteva zile, „merge mai bine vânzarea“. Ieri, în Piaţa Dorobanţi, pre- ţurile produselor nu erau la vedere, dar nici clienţii nu se îngrămădeau să întrebe cât costă legumele.
Ana Postescu, pensionară, a spus că preferă să cumpere produse din piaţă pentru că „văd omul care le vinde. Dacă le-aş lua din magazin, aş avea dubii“.
CONCURENŢĂ
Învinşi de supermarketuri
Piaţa Moghioroş
Maria Batcanu (Dâmboviţa): „Plătesc un milion şi jumătate chirie pentru tarabă, dar lumea nu prea vine la piaţă. Preferă să cumpere din supermarketuri. Acum e abundenţă de legume din import, iar noi, legumicultorii, nu primim niciun ajutor de la stat. Asta e problema ţăranilor. Probabil că va trebui să ne grupăm altfel dacă vrem să ne meargă afacerea. Am făcut până şi şcoală pentru fermieri, dar degeaba“.
Piaţa Sudului
Floarea Vlad (Dâmboviţa): „Vând legume de la Revoluţie, dar acum parcă e prea de tot. Nu se vinde. Noi avem marfă, dar lumea nu are bani. Aşa ieşim toţi în pierdere. Totul merge foarte prost. Noi plătim transport, chirie şi suntem şi în concurenţă cu ţiganii. Dar ce să facem? Asta e! Nu găsim alt loc unde să muncim. Noi din asta trăim“.
Piaţa Norilor
Miţa Dragomir (Giurgiu): „Am venit aici, la Bucureşti, după ce mi-a murit bărbatul. Vând în piaţă ca să-mi ocup timpul, să mai fac un ban, dar merge foarte greu. Nu prea vine lumea la piaţă să cumpere fructe sau legume. Aici e şi o zonă mică, dar preţurile sunt mai mici ca în alte părţi. Am bătături în palme de cât am muncit cu mâinile toată viaţa“.