imunitate

Termenul de imunitate are o definiție complexă și polivalentă, fiind utilizat cu precădere în biologie/medicină și în drept/politică, referindu-se, în ambele cazuri, la o formă de protecție sau apărare împotriva unei amenințări sau a unei acuzații.
În biologie și medicină, imunitatea reprezintă capacitatea organismului (sistemul imunitar) de a se apăra împotriva agenților patogeni (bacterii, viruși, fungi, paraziți) sau a substanțelor străine dăunătoare, prin mecanisme biologice complexe.

În drept și politică, imunitatea (parlamentară sau diplomatică) este un statut juridic special, o scutire temporară de sub incidența anumitor legi sau proceduri judiciare, acordată anumitor categorii de demnitari (parlamentari, miniștri, președinte, diplomați) pentru a le proteja funcția și a asigura independența puterilor în stat. Scopul este de a preveni șicanarea politică prin dosare penale abuzive, deși acest statut este adesea criticat ca o formă de impunitate.