Noi cercetări au arătat cum creierul nu poate percepe imagini în timp real, deoarece este nevoie de 15 secunde pentru a le conștientiza. Pe 12 ianuarie, UC Berkeley a dezvăluit noi informații privind cercetările asupra unei funcții a percepției din creierul nostru.

Testul făcut asupra creierului

Studiul a dezvăluit că, pentru a exista stabilitatea vizuală, creierul nostru îmbină ceea ce vedem, deseori acest proces durând până la 15 secunde. Studiul a inclus 100 de participanți care au fost aleși prin intermediul platformei Amazon Mechanical Turk.

Participanților li s-au arătat videoclipuri timp de 30 de secunde cu imagini cu fețe care se transformă unele în altele, grupate după vârstă sau sex. Pentru a oferi cât mai puține indicii, fețele din videoclipuri au inclus doar ochii, sprâncenele, nasul, gura, bărbia și obrajii.

Studiul a observat modul în care participanții au observat schimbări subtile care apar în timp pentru a analiza mecanismul din spatele motivului pentru care creierul nu poate observa anumite schimbări. La sfârșitul videoclipului, participanții au fost rugați să identifice chipul pe care l-au văzut. Cu toate acestea, rezultatele au arătat că majoritatea participanților nu au ales imaginea cea mai actualizată, ci una pe care au văzut-o la jumătatea videoclipului.

Autorul principal al studiului, David Whitney, care este profesor de psihologie la UC Berkeley, a observat: „S-ar putea spune că este o încercare de amânare venită din partea creierului. Este prea multă muncă să actualizezi, în mod constant, imaginile, așa că se lipește de trecut, deoarece trecutul este un bun predictor al prezentului. Reciclăm informațiile din trecut pentru că sunt mai rapide, mai eficiente și implică mai puțină muncă.”

„Lumea ar fi un loc agitat”

Rezultatele studiului au indicat că la vizualizarea stimulilor vizuali, creierul uman are o ușoară întârziere în procesarea acestora. „Întârzierea este grozavă pentru a ne împiedica să ne simțim bombardați de aportul vizual din viața de zi cu zi, dar poate avea și consecințe pe viață atunci când este nevoie de precizie”, a remarcat Mauro Manassi, autorul principal al studiului. El a continuat: „De exemplu, radiologii evaluează tumorile, iar chirurgii trebuie să poată vedea ce se află în fața lor în timp real; dacă creierul lor este orientat spre ceea ce au văzut cu mai puțin de un minut în urmă, ar putea rata un lucru important”.

Whitney a clarificat că oamenii nu sunt „literalmente orbi”: „Doar că lenea sistemului nostru vizual de a actualiza ne poate face orbi la schimbările imediate, deoarece ne trage spre trecut. În cele din urmă, domeniul de continuitate susține experiența noastră a unei lumi stabile”, a spus el.

El a explicat că „dacă creierul nostru s-ar actualiza mereu, lumea ar fi un loc agitat, cu fluctuații constante în umbră, lumină și mișcare. Ne-am simți ca și cum am avea halucinații tot timpul. În schimb, potrivit lui Manassi, „creierul nostru este ca o mașină a timpului. Ne tot trimite înapoi în timp. Este ca și cum am avea o aplicație care consolidează intrarea noastră la fiecare 15 secunde într-o singură imagine, astfel încât să ne putem descurca în viața de zi cu zi”, a declarat acesta potrivit Uniland News.