Stapana glumelor povesteste despre cat de greu e sa-i faci pe oameni sa rada.

Prezenta obisnuita pe micul ecran, pe scena Teatrului de Revista "Constantin Tanase", in rolul Chiritei la Opera Comica, Stela Popescu straluceste si la 72 de ani si dovedeste ca mai are resurse de energie pentru a-si incanta publicul fidel.

Momentul care a consacrat-o a coincis cu nasterea Televiziunii Romane. Referitor la aceste vremuri, Stela Popescu sustine ca, desi lumea nu stia multe lucruri despre televiziune, atunci se lucra mult mai profesionist decat astazi.

„Se stia textul, se decupa, era totul facut foarte bine, nu improvizat sau la marea nimereala. Am lucrat cu Lazarov, Alexandru Bocanet, Octav Sava, Dan Mihaescu, Grigore Pop, vechii si statornicii scriitori de divertisment”, spune  actrita.

Un exemplu in acest sens il reprezinta celebrele spectacole de Revelion TVR, care erau pregatite aproape jumatate de an. „Revelioanele de-atunci se scriau incepand cu luna august. Dupa aceea se triau, se facea distributia. La inceput de octombrie se filma deja tot show-ul. Dupa ce se realiza a doua vizionare, se faceau si ultimele retusuri. Se lucra cam trei luni, si-atunci totul era pus la punct”, isi aminteste actrita.

„De platit se platea mult mai prost decat acum. In prezent este ceva mai bine, dar se lucreaza putin. Este un soi de graba generala, care este in detrimentul calitatii. Toti vor tare, repede, sa plece acasa, dar sa ia banii. Toate aceste emisiuni improvizate vor disparea. Sunt ca zorelele: apar dimineata si mor seara”, mai spune Stela Popescu.

„Nu va e frica?”

Sonore pentru acele vremuri erau spectacolele sustinute la Boema sau la Savoy. Majoritatea textelor erau scrise de Mihai Maximilian, sotul Stelei Popescu: „A fost un foarte bun scriitor de Revista, dar modest. Textele lui nu erau niste jucarii, toate aveau o samanta pedagogica, o morala, un sens. Niciodata n-a scris comedie de dragul comediei”.

Primul spectacol de travesti a fost realizat de Stela si Arsinel pe un text scris de Maximilian. „Dupa aceea, toti au inceput sa faca travestiuri, uneori copiind textele noastre”, spune Stela Popescu. 

In spectacolele de la Boema se spuneau lucruri pe care lumea voia sa le  auda. „Oamenii credeau ca, daca ele se spun pe scena, se vor si rezolva. Nu se intampla asa, dar macar se racoreau. Lumea ne intreba: „Nu va e frica?”.

Nu ne era, poate aveam si o stare de inconstienta si mandrie. Noi spuneam la Boema lucrurile intr-un anumit fel, sa nu se prinda partidul si sa le taie, dar publicul le-ntelegea intotdeauna”, isi aminteste Stela Popescu.

Nevoia de a rade

Dupa teatrul de copii, cel de Revista este al doilea ca dificultate pentru un actor, sustine artista pentru ca, dupa cum spunea Mihai Maximilian, „daca nu se rade la a patra replica poti sa te duci acasa”. Nu poate sa nu observe insa diferenta dintre umorul care se facea inainte de ‘89 si cel de astazi, care este trivial.

„A venit o epoca noua. Sigur ca a fost si o imensa dorinta de schimbare a generatiilor, numai ca eu sunt de parere ca umorul este un har de la Dumnezeu, dar si un rezultat al experientei. De aceea, cei batrani au scris mai bine. Cei tineri nu sunt copti inca pentru asta. Au trecut 17 ani si, in afara umorului de mahala care a aparut, nu s-a facut nimic de calitate. Chiar glumele politice care circula acum sunt vulgare, triviale. Asta poate face oricine. Modul in care trebuie realizat este cu totul altceva. Este o prelucrare inteligenta si de valoare a ceea ce se petrece in jurul nostru. Cred ca generatia tanara n-a realizat inca cine este dusmanul, cine este de vina. De-asta n-au aparut umoristi tineri. Trebuiau sa deschida sertarele si din anii ‘90 sa vina o avalansa de teatru scris”, remarca Stela Popescu.

Actrita considera ca in Romania ducem lipsa de scriitori cu haz: „Gluma trebuie sa fie gluma, nu o aluzie oarecare”.

Mereu eleganta, cocheta, Stela Popescu sustine ca nu are o reteta pentru a se mentine in forma. Nu urmeaza o dieta speciala, iar hainele pe care le poarta si le alege singura.

„Cand ma duc in strainatate ma inspir. Daca nu-mi iau ceva, vin acasa si-mi transform cateva piese. Moda are, la un moment dat, niste locuri comune. Poti sa aduci anumite lucruri in actualitate ori sa le lasi deoparte si sa le reiei peste ceva timp”, spune actrita.

Secretul unei tinute reusite este decenta, sustine Stela Popescu, care marturiseste ca are o colectie impresionanta de pantofi. „Pe unii nici macar nu i-am purtat. Ii ador si cumpar orice pantof imi place, cu gandul ca, odata, o sa-mi trebuiasca”, lucru care, spune ea, se si intampla.  Frumusetea, sustine actrita, este foarte importanta pentru o femeie.

„E greu, recunosc, dar femeia trebuie sa fie frumoasa daca vrea s-o placa barbatul si sa nu plece de-acasa. Sa fie frumoasa, draguta, prietenoasa”. Stela Popescu subliniaza faptul ca sarcinile femeii sunt mai mari decat cele ale unui barbat.

„Barbatul este puternic fizic, dar femeia este mai puternica psihic si moral”. Isi aduce aminte chiar de o gluma in legatura cu acest aspect: „Barbatul este capul si femeia gatul, il intoarce in ce parte vrea ea”.

Iubire, bibelou de portelan

Desi, cel mai nou proiect in care actrita este implicata il reprezinta serialul de televiziune „Razboiul sexelor”, Stela Popescu nu crede ca exista in realitate un astfel de „razboi”: „Nu exista nicio asemanare intre barbati si femei. Sunt doua entitati clar diferite, dar care nu au nicio valoare daca nu se completeaza. Eu cred ca barbatul si femeia ar trebui sa ajunga la o intelegere armonioasa”, spune  artista.

Succesul unei relatii ori al unei casnicii fericite il reprezinta, in opinia ei, capacitatea fiecarui partener de a face concesii.

„Nu se poate numai ca tine. Dragostea este o implinire. Daca ea exista si dureaza, iar tu ai facut ca si celuilalt sa-i fie bine, viata poate sa decurga bine. E vorba despre o fidelitate sufleteasca, despre o intelegere armonioasa a vietii”, sustine  actrita. Dupa ce si-a pierdut sotul, Stela Popescu spune ca nu a putut sa mai fie alaturi de altcineva.

Prietenie intre sexe

Desi exista o doza de scepticism in ceea ce priveste prietenia dintre sexe, relatia profesionala de 30 de ani pe care o are cu Alexandru Arsinel o face pe Stela Popescu sa considere ca o astfel de prietenie este posibila.

„Eu am prieteni barbati foarte buni. N-am avut niciodata, nici eu, nici Arsinel tentatia de a fi altceva decat parteneri de scena. N-am simtit nevoia. Si nu numai cu el. Eu am jucat cu Stefan Banica si nu mi-a facut niciodata curte. Eu am un fel de-a fi: sunt cuceritoare. Cand imi place un barbat, eu sunt cea care face primul pas. Daca acest lucru vine din partea lui si mie nu-mi place, nici ca fac vreun pas spre el”, marturiseste actrita. Privind acest capitol, isi aminteste ca Mircea Visan i-a spus odata: „Esti groaznica. Devii atat de repede prietena daca nu-ti place un barbat incat il obligi sa-ti fie prieten pentru totdeauna”.

CARTE DE VIZITA

Stela Popescu, o viata dedicata actoriei

> S-a nascut pe 21 decembrie 1935, in satul Slobozia, din Basarabia.

> In 1953, sustine examenul de admitere la facultate si este repartizata la Facultatea de Limba Rusa „Maxim Gorki”, la care renunta dupa un an si jumatate, cand intra in echipa Teatrului Ministerului de Interne.

> 1956 este admisa la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, iar in paralel continua sa sustina spectacole de teatru. Dupa terminarea facultatii este repartizata la Teatrul din Brasov, acolo unde ajunge sa aiba 400 de spectacole pe an.

> Pe scena Teatrului de Revista „Constantin Tanase”, Stela Popescu a jucat in „Omul care a vazut moartea”, „Mama Boema”, iar la Opera Comica pentru Copii, in „Coana Chirita”.

>  In 1958, debuteaza in cinematografie in pelicula „Alo? Ati gresit numarul”, iar in 1973, filmeaza „Despre o anume fericire”.

>  In 1979, filmeaza alaturi de Amza Pellea „Nea Marin miliardar”, iar in 1985, numele Stelei Popescu apare in filmele „Secretul lui Nemesis” si „Vara sentimentala”.

>  In prezent este actrita la Teatrul de Revista „Constantin Tanase” si joaca in productia TV „Razboiul sexelor”.

OBICEI

Colectie de pipe

„Barbatul meu avea acest obicei - fuma pipa. Pe unde ma duceam in strainatate cumparam tutun si pipa. Regret astazi lucrul acesta pentru ca sunt convinsa ca boala lui a survenit  din cauza acestei pasiuni. Cu siguranta ca tutunul este nociv si criminal. Tin insa la pipele acestea  pentru ca imi amintesc de el si pentru ca sunt profund legate de viata noastra. Am avut o casnicie fericita.”

AMINTIRE

Mostenirea unei icoane rusesti

„Are peste 70 de ani si in mod sigur este de la bunica mea. Este o icoana veche, ruseasca, din argint, facuta intr-o cutie speciala. Eu am foarte multe icoane cu Maica Domnului si Pruncul. N-as putea spune ca sunt o mare credincioasa, dar sunt genul de om care-si face cruce, se duce la biserica din cand in cand si  respect zilele de sarbatoare. De multe ori, atunci cand pierzi pe cineva si esti foarte legat de el, esti intotdeauna dispus sa te certi cu Dumnezeu”, spune actrita.

FOTOGRAFII

Momente importante din viata Stelei Popescu

Este prima fotografie facuta la Paris, in 1965, cand a fost invitata cu Teatrul „Constantin Tanase” la celebrul Teatru Olympia. „Prima oara am jucat cu Mircea Visan, am facut totul in franceza. Sala avea 3.000 de spectatori, nu puteau sa fie numai romani. Spectacolul a avut numere care au fost date la BBC, au fost conditii de turneu international.

Am jucat 45 de zile. A fost superb. Pentru aceasta fotografie m-au dus special la un mare coafor care ii aranja parul lui Brigitte Bardot”. „E prima fotografie facuta cu sotul meu. Eu ma luptam sa fac rost de o casa mai mare - am nevoie de spatiu. El ma intreba: „Bine, dar nu-ti place garsoniera noastra?”„.

CADOU

Caseta de la Sica Alexandrescu

Celebrul regizor i-a fost prieten de suflet Stelei Popescu. „Avea obiceiul sa bantuie toate consignatiile, iar intr-o zi (n.r.  - in anul 1962), cand a venit la mine, mi-a adus aceasta caseta. Este o piesa speciala, din portelan de Sevres, si are tot capacul cu floricele din portelan, iar in mijloc niste trandafiri”.

SFATUL STELEI POPESCU Influenta spectatorului

„Publicul nu are inca o constiinta a puterii lui. Inca este cuminte si vine la teatru sa se amuze si asta i se pare libertate. Nu poti sa fii vulgar pe o scena cu 800 de spectatori. Nimeni nu se ridica sa spuna: „Du-te, domnule, acasa! Cum iti permiti sa spui asa ceva?”„. „Nu exista nicio asemanare intre barbati si femei. Sunt doua entitati diferite, dar care nu au nicio valoare daca nu se completeaza. Eu cred ca ar trebui sa ajunga la o intelegere armonioasa.”

FATA NEVAZUTA

Desenul si gatitul > Una dintre marile pasiuni ale actritei este desenul, care „cere o mai mare rabdare si o mai mare aplicatie. La teatru raspunsul este imediat, pe cand in pictura nu. Am avut niste tablouri expuse la Budapesta. Probabil daca n-as fi facut teatru as fi incercat design interior”.

> O alta pasiune a Stelei Popescu este gatitul. Desi are un program incarcat, si-a facut timp pentru pregatirea muraturilor. „Am pus vinete pentru toamna, ardei copti, fasole, muraturi”.

> Nu-i place sa mearga la restaurant: „E neplacut. Cand esti cunoscut, lumea se uita la tine, macar din curiozitate. Eu nici nu pot sa stau cu spatele, sa fiu rece si antipatica, pentru ca nu e felul meu, si-atunci totul devine chinuitor”.

> Ii place sa calatoreasca. A vazut toata Europa, insa actrita marturiseste ca revine acasa la cel mult trei saptamani pentru a-si incarca bateriile. „E locul meu. Locul in care ma simt minunat”.

> Vrea sa scrie o carte autobiografica.

> Detine o colectie de farfurii. Printre nenumaratele obiecte expuse pe peretii casei se afla si una din piele, pe care Stela Popescu a cumparat-o de la Buenos Aires si care reprezinta tangoul argentinian.

„Oriunde ma duc, eu cumpar”, spune Stela Popescu. Un episod legat de celebra colectie il are ca protagonist pe Jean Constantin, care a intrebat-o: „Dar nu-s prea multe?”.