Singura echipă neînvinsă la Euro a câştigat finala în faţa unei formaţii a Germaniei care n-a mai reuşit să se mobilizeze.
Campionatul European de fotbal din Austria şi Elveţia, încheiat duminică seară, la Viena, lasă în urmă o campioană puţin scontată - Spania -, învingătoare însă pe merit în finala disputată împotriva Germaniei. Golul de vârf autentic izbutit de Fernando Torres în minutul 33 (atacantul de la Liverpool l-a simţit pe Lahm „aţipit“ şi i-a furat prim-planul, lobându-l apoi pe Lehmann, ieşit târziu la blocaj) le-a fost de ajuns ibericilor pentru a atinge o mare performanţă: titlul european.
„Am atins mai bine mingea“
Dacă în 2004 a răzbit antijocul Greciei, duminică a fost premiat fotbalul imaginativ. „S-a făcut dreptate“, se auzea la tot pasul în centrul de presă din Viena, un viespar multietnic încărcat de orgolii şi de pasiune. „Măcar a câştigat o echipă de fotbal“, au aprobat, sever, italienii, eliminaţi în „sferturi“ chiar de iberici, la penalty-uri. „Furia roşie“ a jucat constant bine la Euro. Creativă, cu o ţesă- tură de pase scurte şi dese la mijlocul terenului, destabilizatoare pentru adversar, Spania este singura echipă de la turneul final care n-a pierdut niciun meci.
De ce se aştepta puţină lume ca Spania să triumfe la turneul final? Fiindcă ibericii au dat mai mereu cu piciorul în găleata plină, răsturnând-o pe neaşteptate. Situaţia de la naţională a făcut mereu notă discordantă cu bogatele echipe de club din Primera Division, aureolate cu rezultate importante în Europa. Naţionala a înşelat de fiecare dată aşteptările, iar acum nu i-a mai crezut nimeni promisiunile. În 1994, generaţia lui Hierro s-a prăbuşit în faţa Italiei. Deşi echipa s-a calificat regulat la turneele finale, eşecurile au continuat să curgă pe bandă rulantă: în 1996, 1998, 2000, 2002, 2004 şi 2006. Lipsită de continuitate, Spania n-a fost în stare să-şi împlinească visul, rămânând în palmares, până duminică, doar cu titlul din 1964.
Cel care a reuşit să rupă pânza neputinţei, împingând echipa până pe locul întâi la Europene, este Luis Aragones, cel mai bătrân selecţioner de la turneul final (70 de ani), care, în loc să-şi plimbe nepoţii prin parc, s-a apucat să scrie istorie pentru Spania, iar peste câteva zile urmează să preia conducerea formaţiei turce Fenerbahce Istanbul. „Cum am învins Germania? Am atins mai bine mingea, am făcut presing. Am reuşit să compun bine grupul de jucători. E foarte greu de stopat această echipă, fiindcă are calitate şi pasează foarte bine. Consider că am câştigat în mod strălucitor Campionatul European. De-acum putem începe să spunem că suntem în stare să adunăm şi alte trofee. Am reînvăţat să câştigăm. Poate nu arăt cât de fericit sunt... Prefer să ţin emoţiile în interior şi să mă stăpânesc. Jucătorii îşi exprimă bucuria mai mult şi mai bine decât mine. Dedic victoria nepoţilor mei“, au fost primele cuvinte ale lui Aragones după meci.
I-a învăţat să câştige
Cum a reuşit Spania să crească suficient de mult încât să se transforme dintr-o eternă dezamăgire într-o campioană cu stil? A explicat acelaşi Aragones: „Faţă de Mondialul din 2006, jucătorii sunt mai maturi, au înţeles cum trebuie să căştige un turneu final. Am avut combinaţii bune, ne-am apărat bine şi am atacat bine“.
Aragones l-a lăudat pe „El Nino“ Torres, venit după meci alături de el la conferinţa de presă, pentru a primi trofeul care recompensează cel mai bun om al jocului. „E tânăr şi îşi poate îmbunătăţi calităţile. Fără îndoială, poate ajunge cel mai bun atacant din lume. E un mare jucător, care poate câştiga şi multe trofee individuale, fiindcă e foarte rapid şi ştie cum să dribleze“, l-a caracterizat tehnicianul. În replică, Torres a spus că se bucură nespus pentru antrenor, care îi este mai mult decât un tată. În plus, internaţionalul a afirmat că-l respectă mult pe Aragones fiindcă este adeptul fotbalului tehnic, ofensiv.
Aragones nu s-a aflat mereu în raporturi excelente cu presa spaniolă. Dar a avut altă atitudine decât Piţurcă, fapt recunoscut duminică de spaniol: „Criticile m-au făcut să muncesc şi mai mult“.
Löw: „Spania a fost mai bună“
Triumful fotbalului creativ în detrimentul stilului bazat pe forţă a fost aplaudat inclusiv de nemţi. Joachim Löw, selecţionerul Mannschaft-ului, a venit primul la conferinţa de presă. „Spania a fost echipa mai bună. Şi nu numai acum, în acest meci, ci pe toată durata turneului. Noi n-am jucat mereu bine, aşa cum am fi vrut. Am fost oscilanţi. Adversarul nu ne-a oferit în această seară prea multe oportunităţi de a marca. După pauză ne-am ieşit din ritm“. Löw a ţintit spre campionatul Germaniei, învinovăţit pentru reculul naţionalei: „Spaniolii au un nivel foarte ridicat al naţionalei şi pentru că beneficiază de jucători care evoluează permanent în Liga Campionilor. Sunt mereu în priză. Spaniolii sunt puternici când au mingea la picior“.
Fostul „asistent“ al lui Jurgen Klinsmann la naţională a lăudat pe toată lumea, inclusiv pe „centralul“ Rosetti: „Arbitrul finalei a fost OK. Şi-a făcut bine treaba“. A trecut apoi la jucătorii săi: „La 38 de ani, Lehmann şi-a făcut datoria. La fel ca şi Ballack, Lehmann e un lider, un profesionist. Le mulţumesc ambilor. Ballack reprezintă foarte bine naţionala Germaniei. Este simbolul şi imaginea acestei echipe“.
"A fost cel mai bun sezon al meu de când joc fotbal. Vreau să ajung şi mai mare: cel mai bun din Europa, din lume, să adun şi alte trofee. Sunt fericit de două ori: pentru că am câştigat şi pentru că a câştigat cea mai bună echipă. E victoria grupului. La faza golului, Lahm s-a relaxat, spre avantajul meu. Am controlat jocul, aşa am învins.", Fernando Torres fotbalist spaniol desemnat jucătorul finalei
EURO 2008 - FINALA
GERMANIA - SPANIA . . . .0-1 Marcator: Fernando Torres (33)
GERMANIA: Lehmann 5 - Friedrich 6, Mertesacker 6, Metzelder 6, Lahm 4 (46, Jansen 5) - Frings 6, Hitzlsperger 5 (58, Kuranyi 5) - Schweinsteiger 6, Ballack 5, Podolski 6 - Klose 4 (79, M. Gomez). Antrenor: Joachim Löw
SPANIA: Casillas 8 - S. Ramos 8, Puyol 7, Marchena 8, Capdevila 7 - Senna 8 - Iniesta 8, Xavi 8, D. Silva 7 (66, Cazorla 8) - Fabregas 7 (63, Xabi Alonso 7) - Torres 9 (78, Guiza). Antrenor: Luis Aragones
Stadion: „Ernst Happel“ - Viena (Austria); Spectatori: 51.428; Arbitri: R. Rosetti 6 - Al. Griselli 7, P. Calcagno 7 (toţi din Italia)
ÎN DERUTĂ
Nemţii şi-au pierdut spiritul de învingători
Ca naţie, nemţii nu sunt învăţaţi să piardă. La fotbal însă, de mai bine de un deceniu, Germania nu reuşeşte să concretizeze forma bună din preliminarii (nemţii au fost prima reprezentativă care a obţinut pe teren calificarea la Euro). În 2002, la Mondialul asiatic, echipa a terminat pe locul doi, învinsă în finală de Brazilia, scor 0-2.
La Euro 2004 a fost o tragedie, Germania fiind eliminată încă din grupe. La Mondialele din 2006, în calitate de ţară organizatoare, Germania îndrăznea să spere la titlu. A terminat pe locul trei. Dintre toţi, liderul Ballack are cel mai mult ghinion. În sezonul abia încheiat a pierdut finala Ligii Campionilor, căreia i-a dat cu piciorul şi pe când juca la Bayer Leverkusen, într-o finală disputată împotriva celor de la Real Madrid.
CITIŢI ŞI:
TVR a câştigat 4,5 milioane € din reclamele difuzate la Euro